Potrivit The Guardian, recenzia filmului „The Night Is Fading Away” îl prezintă ca un omagiu hipnotic adus cinematografului ca forță de bine public. Filmul semnat de Ramiro Sonzini și Ezequiel Salinas este situat într-un cinematograf cu o singură sală din Córdoba, Argentina, și urmărește cum spațiul devine refugiu după victoria lui Javier Milei în 2023, moment care a deschis o perioadă de conservatorism de extremă dreapta.
Salile de cinema, numite afectiv palate ale visului, oferă de obicei o retragere în lumea imaginației. Aici, relația dintre ecran și public este mai poroasă, iar dezordinea vieții pătrunde în domeniul fanteziei, estompând granițele dintre spațiul public și cel privat. Cinematografia în alb-negru, luminoasă, conferă imaginilor o estompare de vis, în timp ce preocupările narative rămân ancorate în realități economice aspre.
Protagonistul este Pelu, interpretat de Octavio Bertone, proiecționist la cinematograful local. Din cauza reducerilor de buget la primărie, acesta este reîncadrat pe postul de paznic de noapte. Fără locuință după ce părăsește apartamentul închiriat strâmt, Pelu se instalează clandestin la locul de muncă și transformă sala într-un adăpost literal.
În jurul lui se adună alți excluși: un coleg de cameră șomer, un rătăcitor în vârstă și o lucrătoare sexuală care transmite spectacole erotice în direct din cinematograf. În fiecare seară, grupul urmărește filme clasice ale marilor maeștri, printre care Jean Renoir, Yasujiro Ozu și Robert Bresson, până în orele matinale. Deși există elemente autoreferențiale, filmul evită nostalgia.
Cinefilia este transformată într-un mijloc de acțiune directă. În contextul politic de după alegeri, actele radicale de vandalism ale lui Pelu și ale prietenilor săi transformă un spațiu comercializat într-o comunitate restaurativă. Un moment central, în ecou cu westernurile clasice, îi arată pe acești marginalizați adunați în jurul unui foc pentru a schimba cântece și povești. Flacăra camaraderiei trăiește dincolo de cadru, iar legătura dintre imagine și public rămâne vie în afara ecranului.
