Potrivit The Guardian, noua producție derivată din comedia BBC „Ghosts” – „Ghosts: The Possession of Button House” – preia firul imediat după finalul serialului din 2023 și mută povestea fantomelor din Button House într-un lungmetraj. Recenzia apare la 21 octombrie 2026 și descrie filmul ca o continuare care păstrează atmosfera familiară a sitcom-ului despre o casă bântuită, una dintre cele mai apreciate comedii de familie recente de la televiziunea britanică.
În film, Alison și Mike, interpretați de Charlotte Ritchie și Kiell Smith-Bynoe, au plecat de câteva luni de la Button House după ce au vândut conacul în ruină unui lanț hotelier. Lucrările de renovare au stagnat, iar fantomele locuiesc încă în casă și par să ducă dorul lui Alison, singura persoană în viață care le poate vedea. Recenzia subliniază că unul dintre momentele plăcute ale serialului rămâne energia concurentă a personajelor decedate, redată de un ansamblu considerat de publicație inatacabil.
Printre rezidenții decedați ai casei sunt amintiți deputatul conservator sleaz, Julian Fawcett, jucat de Simon Farnaby, mereu surprins fără pantaloni, și șeful de cercetași Pat, interpretat de Jim Howick, cu o săgeată în gât. Textul notează că fiecare dintre fantome ar putea susține singur un scenariu de 90 de minute și că distribuția reușește să mențină echilibrul între absurd și afecțiune.
The Guardian observă că, spre deosebire de multe spin-off-uri ale sitcom-urilor britanice, raportul dintre glume și timpul de rulare nu scade aici. Ieșirea din structura episodului de 30 de minute ar fi eliberat echipa de scenariu, permițând noi niveluri de exuberanță cu doze suplimentare de năzbâtie. Umorul continuă să curgă, iar tonul rămâne la fel de cald și reconfortant ca la televizor.
Recenzia ilustrează tonul cu câteva exemple din film: Kitty electrocutează un polițist cu un taser, Fanny își dă jos rochia victoriană amplă pentru a-și arăta fundul, iar Robin, omul preistoric, se îndrăgostește de o activistă ecologistă crustă care seamănă destul de mult cu el. Autorul spune că orice detaliu despre intrigă ar strica plăcerea și menționează că a vizionat filmul alături de un copil de nouă ani care a râs continuu. Singura reproșare formulată este legată de calendar: publicația consideră că BBC ar fi putut programa lansarea la Crăciun pentru o atmosferă festivă mai autentică.
