Potrivit The Guardian, filmul „The Cycle” își dezvăluie natura de gen cu întârziere, devenind un horror propriu-zis abia după jumătatea rulajului, printr-o secvență detaliată de transformare. Recenzia descrie această secvență drept un material de showreel pentru tehnicienii de efecte speciale, deși designul creaturii pare puțin plastic, asemănător cu obiectele printate 3D care apar în altă parte a lungmetrajului.
Până la acel moment, povestea se concentrează pe drama familială și psihologică, care nu este lipsită de interes. Acțiunea începe cu Meg, interpretată de Deborah Ann Woll, o tânără expertă în științe forensice, cu părul lucios și o atitudine profesională energică, care ascunde o voință de oțel și un stomac puternic, deloc deranjat de carnea putrezită și în descompunere cu care lucrează zilnic.
Meg nu pare deloc tulburată când testele ADN arată că unul dintre cadavrele găsite la locul unui omor este al tatălui ei, Peter, jucat în flashback-uri de David Myers Gregory, dispărut când Meg era copil. Fără ezitare, ea își ia bisturiul și începe autopsia tatălui, descoperind anomalii stranii, inclusiv urme de împușcături și mai multe coaste care s-au rupt și s-au vindecat de-a lungul anilor. Polițiștii tată și fiu, Marks, interpretat de Jeffrey Donovan, și Ian, interpretat de Will Hochman, privesc scena îngroziți, dar și parțial impresionați.
Misterul se adâncește după ce instalația care adăpostește cadavrele ia foc. Meg și colegii polițiști încep să descopere conexiuni până atunci puțin cunoscute între Peter și circumstanțele dispariției sale, precum și legături cu câțiva localnici. Ea ajunge să bănuiască faptul că mama sa, interpretată de Gretchen Corbett, nu i-a spus tot adevărul despre faptele tatălui înainte de dispariție, iar tendința codependentă a mamei și fiicei de a nu vorbi niciodată despre cel dispărut începe să pară un mod nepotrivit de a gestiona trauma.
Scrie The Guardian că toate elementele psihologice captivante și intrigante sunt lăsate pe plan secund atunci când începe partea cu urlete și vânătoare. Tensiunea inițială se irosește, iar dinamica familială neconvențională este eclipsată de spaimele generice care preiau filmul.
