Potrivit SlashFilm, noul film DC „Clayface” este un spin-off dedicat unui personaj secundar din universul lui Batman și ajunge pe ecrane ca o producție surprinzător de sângeroasă, dar lipsită de formă. Recenzia compară filmul cu „Darkman”, pelicula din 1990 a lui Sam Raimi cu Liam Neeson, și notează că, la fel ca „Morbius”, este încă un film centrat pe un răufăcător de benzi desenate în absența supereroului cu care se confruntă de obicei. Criticul scrie că pelicula nu este la fel de slabă ca acel proiect, fiind chiar decentă, însă de fiecare dată când filmul amintește de „Darkman”, rămâne impresia că ar fi fost preferabil să se urmărească acel titlu.
Filmul este regizat de James Watkins, iar scenariul îi aparține lui Mike Flanagan și Hossein Amini. În rolul principal apare Tom Rhys Harries, care îl interpretează pe Matt Hagen, un copil de stradă din Gotham devenit star de cinema. Povestea începe în momentul în care Hagen primește o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor și pare să se afle pe un trend ascendent. După o noapte la club în Gotham, acesta are o relație cu o femeie interpretată de Ruby Sear, iubita șefului mafioți Markos Szabo, jucat de David Dencik. Gangsterul îi provoacă lui Matt o desfigurare a feței și răspândește în presă povești negative false despre el.
Fără posibilitatea de a mai juca din cauza cicatricilor și devenit paria social, Hagen își pierde agentul, interpretat de Nancy Carroll, și este jefuit de managerul său, Eddie Marsan. Se mută într-un apartament mizer din Gotham, păstrând alături doar pe Corey, un prieten de-o viață și coleg actor, jucat de Joshua James. Salvarea apare sub forma dr. Caitlyn Corr, interpretată de Naomi Ackie, o cercetătoare dură care lucrează cu o nanotehnologie medicală controversată, asistată de inteligență artificială. Matt o convinge să îl folosească pe el ca prim subiect uman, iar tehnologia îi vindecă fața, cu consecințe groaznice.
Recenzia descrie o poveste de tip noir clasic, în care un om nedreptățit încearcă o răzbunare riscantă și își pierde sufletul în proces, o schemă deja exploatată și în „Darkman”. Sunt semnalate influențe din „The Fly” al lui David Cronenberg și din „Black Friday” din 1940 cu Boris Karloff și Bela Lugosi. Deși Harries este memorabil, mai ales pe măsură ce personajul intră în declin, personajele secundare sunt schițate superficial. Caitlyn apare doar prin câteva discuții despre fratele său decedat, iar John, interpretat de Max Minghella și logodnicul ei polițist din Gotham, rămâne un spațiu gol. Antagoniștii mafioți sunt descriși ca fiind plictisitori, iar Gothamul filmului este bland, fără elemente care să îl diferențieze de un oraș generic.
SlashFilm remarcă un volum mare de gore, cu momente de body horror care au provocat reacții în sală, precum un esofag smuls sau un cap zdrobit. Regizorul, cunoscut pentru „Eden Lake” și refacerea „Speak No Evil”, montează o secvență memorabilă într-un club aglomerat în care Matt se transformă în diferite persoane pentru a rămâne nedetectat. Cel mai apropiat de ceva original este un moment în care Matt, în somn, se transformă în Caitlyn și se atinge pe sine. Filmul primește credit pentru că vrea să fie doar un film violent despre un monstru cu un brand de franciză cunoscut, fără pretenții de seriozitate, însă simplitatea îl transformă într-o experiență fără contur și sub așteptări. În final, recenzia concluzionează că, dintre filmele despre răufăcători, „Clayface” este acceptabil, dar recomandă mai degrabă o revedere a lui „Darkman”.
