Susține
critica21 octombrie 20262 min citire

Recenzie Slant Magazine pentru „Clayface” de James Watkins

Potrivit Slant Magazine, lungmetrajul regizat de James Watkins transformă Gotham într-un spațiu de malevolență activă și construiește un thriller de body-horror centrat pe Matt Hagen.

Foto: Slant Magazine — Film

Potrivit Slant Magazine, lungmetrajul „Clayface”, regizat de James Watkins, produs de Warner Bros. și lansat în 2026, este prezentat ca un horror-thriller autonom care folosește figura lui Matt Hagen pentru a reconfigura atmosfera Gothamului pe marele ecran. Filmul are 108 de minute, rating R și îi are în distribuție pe Tom Rhys Harries, Naomi Ackie, David Dencik, Max Minghella, Eddie Marsan, Nancy Carroll și Joshua James. Scenariul este semnat de Mike Flanagan și Hossein Amini.

Povestea îl urmărește pe Matt Hagen, un actor a cărui carieră este întreruptă brutal după ce se apropie de amanta gangsterului Markos Szabo. Acesta îi provoacă o mutilare facială ca pedeapsă. Rănit, falit și abandonat de prieteni, Matt apelează la un tratament experimental cu nanocelule regeneratoare dezvoltat de dr. Caitlyn Corr. Terapia produce inițial rezultate miraculoase, însă ADN-ul modificat începe să genereze mutații extreme. Carnea i se desprinde sau se modelează în țepi și ciocane, iar el capătă abilitatea de a imita înfățișarea altora. Transformările apar în momente de stres intens și devin mai frecvente pe măsură ce Matt începe să viseze la răzbunare.

Slant Magazine notează că filmul introduce rapid personajul și îl lasă oribil desfigurat în primele zece minute, apoi accelerează evoluția ADN-ului alterat. În același timp, recenzia constată un dialog încărcat, apropiat de scriitura expozitivă a epocii de bronz a benzilor desenate. Multe replici par preluate din filme de gangsteri sau horror și explică vizualul deja clar, ceea ce creează un ritm șchiopătat în prima parte.

În ultimele patruzeci de minute, Matt își stăpânește mutațiile și își schimbă trăsăturile pentru a se infiltra și a se răfui cu cei care i-au distrus viața. Efectele de proteză și CGI-ul redau o piele de lut, iar montajul lui Jon Harris surprinde viteza schimbărilor de înfățișare. Filmul joacă cu identificarea publicului cu plăcerea viscerală a răzbunării asupra mafioților și a unor figuri instituționale corupte, pentru a arăta apoi cât de posesiv și distructiv devine personajul atunci când se răzbună și asupra unor oameni nevinovați.

Gotham este tratat ca un personaj în sine. Spre deosebire de reprezentările filtrate prin perspectiva lui Batman, orașul este văzut aici prin ochii unui om lăsat pentru mort în lumea interlopă. Vizualul combină cartiere strălucitoare de tip Times Square cu mahalale acoperite de murdărie și graffiti, dominate de rafinării industriale. Watkins folosește fundaluri CGI vizibil artificiale, cu un buget redus, pentru a sublinia caracterul nereal al orașului. De la distanță, skyline-ul pare liniștit, dar străzile ascund o cruzime generalizată.

Ca proprietate independentă, „Clayface” este descris ca un horror-thriller solid și convingător. În același timp, este interpretat ca un element de pregătire oblică pentru o viitoare actualizare a lui Batman, prin modul în care justifică necesitatea unui vigilantism bazat pe frică în acest mediu.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim