Potrivit The Guardian, documentarul „Rebellion” semnat de Ken Fero și Tariq Mehmood reconstituie cazul cunoscut drept Bradford 12 și îl plasează în climatul politic al Marii Britanii din anii 1980. Filmul urmărește povestea a doisprezece membri de origine sud-asiatică ai United Black Youth League arestați în 1981 și analizează modul în care procesul lor a devenit un reper al luptei împotriva rasismului.
În 1981, cei doisprezece au fost acuzați de complicitate la provocarea de explozii pentru deținerea a zeci de cocktailuri Molotov, sticle de lapte umplute cu benzină și un tifon la gât, prezentate ca fiind pregătite pentru a fi aruncate asupra poliției. Un juriu mixt i-a achitat, acceptând argumentul apărării că materialele erau folosite pentru autoapărare și că aveau mai mult caracter de artificii decât de bombe. Achitarea a provocat iritare în rândul autorităților britanice.
Recenzia plasează episodul într-o perioadă descrisă ca fiind deosebit de urâtă și mediocru din viața publică britanică. Textul amintește declarația lui Margaret Thatcher, înainte de a deveni prim-ministru, potrivit căreia oamenii se simțeau „invadați” de imigranți, lucru considerat un semnal pentru extrema dreaptă. Sunt evocate moartea protestatarului anti-rasist Blair Peach, ucis de Special Patrol Group al Met, incendiul nerezolvat de la New Cross din Londra în care au murit 13 tineri negri, cazul femeii sud-asiatice Anwar Ditta, împiedicată de Home Office să își aducă copiii în Regatul Unit, și imaginea poliției din Yorkshire, prezentată ca fiind neglijentă și incompetentă în prinderea criminalului în serie Peter Sutcliffe.
„Rebellion” își propune o imagine mai largă a politicilor de eliberare, îl invocă pe Frantz Fanon și include voci palestiniene, sud-africane, afro-americane și nord-irlandeze. Filmul insistă asupra solidarității și asupra modului în care comunitățile negre și asiatice erau atacate sistematic de skinheads și de grupări rasiste, în timp ce mărturiile polițiștilor în uniformă își pierdeau credibilitatea.
Recenzia formulează o critică privind omisiunea termenului antisemitism în interviurile filmului. Deși materialul folosește numeroase imagini cu National Front, formațiunea având poziții deschise împotriva evreilor și atacându-i regulat, niciun intervievat nu folosește cuvântul. Autorul notează că rasismul era prezent în aer împreună cu misoginia și disprețul față de oamenii muncii, iar filmul reamintește greutatea prejudecăților din acea perioadă și pe cei care s-au opus lor în instanță.
