Potrivit IndieWire, noul lungmetraj al lui Akira Yamamoto, „The Intertwining”, a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Tokyo în 2026 și se află în căutare de distribuție în Statele Unite. Regizorul a fost mentorat de Kiyoshi Kurosawa, profesor la Universitatea de Arte din Tokyo între 2005 și 2023, iar influența se vede în compoziție și ritm. Yamamoto nu este cel mai cunoscut elev al lui Kurosawa, acel loc revenindu-i lui Ryusuke Hamaguchi, autorul lui „All of a Sudden”, dar ia lecții clare de la fostul profesor. Filmul ia o dramă de familie cu încărcătură politică și o îmbină cu o tensiune psihologică reținută, astfel încât momentele cele mai liniștite devin și cele mai inconfortabile.
Tactica principală pentru construirea tensiunii este cadrul lung. Imaginile rămân frecvent câteva secunde mai mult decât ar fi „normal”, reflectând pauzele din dialogurile în care personajele își aleg cuvintele înainte de a vorbi. Spre deosebire de alți autori care punctează astfel de momente cu explozii de violență, Yamamoto se abține. Singura excepție este prăbușirea unei femei în vârstă într-un autobuz urban, care funcționează ca declanșator al intrigii și este filmată într-un cadru lung în stilul lui Kurosawa. Lupta din „The Intertwining” rămâne psihologică.
Cele două femei care răspund la urgență sunt studente la medicină. Ji-hyun, interpretată de Jiyoung, este o studentă coreeană în anul cinci, în schimb de studii, adesea confundată cu o japoneză. Nakano, jucată de Karata Erika, o întâlnește formal după incident și constată asemănări. Schimbă numere de telefon și se întâlnesc de câteva ori, descoperind că părinții ambelor provin din domeniul ospitalității și că s-au născut în aceeași clinică, aproape în același timp. Părinții lui Ji-hyun locuiseră scurt în Tokyo înainte de a se întoarce în Coreea, descurajați de discriminarea împotriva coreenilor din Japonia.
După ce învață despre secvențierea ADN-ului la cursuri, Nakano își testează materialul genetic împreună cu cel al părinților și al fratelui. Descoperă că părinții cu care a crescut nu sunt cei biologici, iar o asistentă medicală de la clinică îi înmânează un plic cu numele părinților reali. Se dovedește că Ji-hyun și Nakano sunt produse ale fertilizării in vitro, iar embrionii lor au fost implantați în aceeași zi. Doctorul a comis o eroare: Nakano este de fapt coreeană, iar Ji-hyun, care a suferit și ea prejudecăți etnice în Japonia, este de fapt japoneză. În scena în care actualul șef al clinicii încearcă să explice greșeala de acum peste douăzeci de ani, tatăl lui Nakano îl confruntă furios pe medic pentru că a pus „un embrion coreean în soția mea”. Ji-hyun își iubește familia și nu vrea să devină japoneză, iar cele două merg în Coreea de Sud să viziteze familia ei la restaurantul de pe mare.
„The Intertwining” cere răbdare și implicare activă, susținute de interpretări angajate dar controlate ale lui Jiyoung și Karata, care au jucat împreună și în „Asako I & II” al lui Hamaguchi. Premisa ar fi putut susține o melodramă de tip Sirk, însă Yamamoto cere protagoniștilor să interiorizeze emoțiile mari în loc să le exteriorizeze. Confuzia de la clinică nu este singura coincidență ieșită din comun din film, iar narațiunea ar fi câștigat de la o concentrare ușor mai strânsă, dar regia face ca aceste elemente să pară mai degrabă reverberații invizibile ale destinului decât artificii.
