Potrivit The Hollywood Reporter, reluarea piesei „Other Desert Cities” de Jon Robin Baitz la Hudson Theatre reunește un ansamblu de vedete și încearcă să readucă în actualitate un text finalist la Pulitzer din 2011. Montarea, semnată de regizorul John Benjamin Hickey, a fost una dintre cele mai căutate ale toamnei, cu o sală în care se aflau numeroase celebrități. Recenzia notează însă că spectacolul este instabil încă de la început, cu un ritm dezechilibrat și interpretări inegale.
Piesa, plasată în mare parte în 2004, imediat după al doilea mandat al lui George W. Bush, urmărește familia Wyeth din Palm Springs. Polly și Lyman Wyeth, interpretați în această versiune de Julia Louis-Dreyfus și Ed Harris, sunt figuri ale establishmentului conservator, apropiați ai lui Ronald Reagan, iar fiica lor Brooke, jucată de Lily Rabe, revine acasă cu manuscrisul unor memorii de familie devastatoare. În jurul lor gravitează fratele mai mic Trip, creat de Joe Keery, producător al unui show de tip reality, și sora lui Polly, Silda, interpretată de Allison Janney. Subiectul este umbrit de moartea sinucigașă a fiului cel mare, Henry, după un atentat de tip Weather Underground care a ucis un agent de securitate la un centru de recrutare al armatei, eveniment petrecut cu treizeci de ani în urmă.
La debutul de pe Broadway în 2011, „Other Desert Cities” era citită ca o radiografie a moștenirii neoconservatoare, cu publicul epocii Obama avid să privească înapoi la anii Bush. În distribuția originală, Polly era jucată de Stockard Channing, Lyman de Stacy Keach, iar Silda de Judith Light. Recenzia evocă acea montare ca fiind tulburătoare și amuzantă, cu un portret al unor drepți învingători care părea un rămas-bun amar de o eră.
În retrospectivă, textul apare acum ca o piesă de epocă, deși producătorii actuali par să vadă în el o rezonanță cu tensiunile dintre copiii liberali și părinții care votează Trump. Julia Louis-Dreyfus, câștigătoare a 11 premii Emmy și a Premiului Mark Twain, cunoscută pentru comedie și pentru rolurile dramatice din filmele lui Nicole Holofcener „Enough Said” și „You Hurt My Feelings”, este descrisă ca fiind nepotrivită pentru rolul lui Polly. Critica spune că actrița rămâne prea aerisită și veselă, fără gravitatea necesară furiei personajului, și că se sprijină pe ritmuri de sitcom. Ed Harris este prezentat ca fiind pierdut în evoluția lui Lyman de la tată protector la apărător al propriilor alegeri, cu întreruperi de tempo care sugerează că actorul își caută replicile. Lily Rabe ar amplifica melodrama, iar Allison Janney, deși profesionistă, nu găsește un loc stabil într-un ansamblu dezarticulat.
Cel mai solid moment de joc îi revine lui Joe Keery, cunoscut din „Stranger Things”, care construiește un tânăr privilegiat și cinic, capabil să alterneze sarcasmul cu sensibilitatea. Monologul său de la începutul actului al doilea este remarcat ca punct de claritate. În ansamblu, regia lui Hickey lasă tensiunea să scadă în a doua parte, iar ritmul de construcție spre revelația finală despre ipocrizia familiei Wyeth este descris ca fiind sacadat. Singurul moment de emoție susținută vine din scriitura finală, când un personaj reflectă, ani mai târziu, asupra consecințelor.
