Potrivit IndieWire, recenzia filmului „Drinking and Driving” pune în centru regizoarea și actrița Avalon Fast și regizoarea și actrița Jillian Frank, care construiesc o dramă cu accente comice despre hedonismul gol al tinereții în mediul rural. Filmul urmărește două prietene care își petrec primii ani de adult cu un consum constant de substanțe în orașul lor natal, un loc mic unde băutul și condusul au devenit parte a rutinei, la fel de banale ca un bump de cocaină la cinci dimineața sau folosirea de molly pentru a trata mahmureala după nopțile petrecute în subsolul unui cunoscut.
Cele două personaje, Palmer, interpretată de Avalon, și Iris, interpretată de Jillian, nu au părăsit niciodată localitatea. Lucrează la același restaurant, cu un job fără perspectivă și, în nopțile în care reușesc să ajungă acasă la timp, împart același pat. Cercul social este limitat, iar timpul trece între curți, pista de dirt bike, subsoluri și mașini. Într-o structură apropiată de stilul lui Jarmusch, acțiunea se învârte în jurul întâlnirii lor cu cunoscutul Levi, jucat de Ethan Hawksworth, și cu verișorul acestuia Phoenix, jucat de Henri Gillespi, care trec prin oraș fără un plan.
Recenzia notează că filmul documentează acest mod de viață fără idealizare excesivă și fără condamnare. Apar momente de bucurie spontană, dar și goluri apăsătoare. Scenariul oferă indicii despre o educație parentală mediocru și o mobilitate economică limitată, suficiente pentru a evita judecata simplă, fără a transforma povestea într-una de victimizare. Primele două acte funcționează aproape ca un documentar despre natură, iar imaginea este descrisă ca fiind voit urâtă, cu verzi, griuri și maro care se amestecă pentru a reda un oraș din care nu se iese. Camera ținută în mână creează senzația de videoclipuri de familie vechi.
Comparativ cu lucrările anterioare ale lui Fast, precum „Camp”, care aveau un caracter mai expresionist, „Drinking and Driving” este mai aproape de cinéma vérité, chiar dacă spre final se îndepărtează ușor de realism. Filmul folosește tipare convenționale de coming-of-age despre sfârșitul petrecerii, însă, deoarece personajele nu au o maturitate convențională care să le aștepte, narațiunea le îndreaptă spre o formă de eliberare spirituală. Întrebarea rămâne dacă transcenderea poate veni din plăceri fizice împărtășite cu oameni neînsemnați din același oraș.
Chiar dacă nicio secvență nu este în sine captivantă, ansamblul devine ciudat de convingător. Filmul se situează într-un spațiu liminar în care trecutul nu merită amintit și viitorul nu oferă așteptări, astfel că rămâne doar extragerea plăcerii hedoniste din prezent. Specificul regional al micului oraș american ancorează povestea, dar senzația de malaise specifică anilor 2020 și bucățile de bucurie pe care le generează sunt prezentate ca universale. Este o distribuție Muscle Distribution, iar proiecțiile sunt anunțate la BAM Rose Cinemas între 11 și 13 octombrie.
