Premiera mondială a lungmetrajului de debut al regizorului albanez Lorin Terizi, „Agia”, a avut loc în competiția 1-2 a „Warsaw Film Festival”, relatează Cineuropa. Cronica publicată la 14 octombrie 2026 prezintă filmul ca o dramă serioasă și apăsătoare despre reguli arhaice și valori tradiționale în coliziune cu modernitatea, care sfârșește într-o tragedie.
Patriarhatul și femeile ținute figurat în cuști sunt teme pe care Terizi le-a abordat încă din scurtmetraje. În „Tirana 100”, după moartea bărbatului bogat care o întreținea, amanta sa, abandonată de toți, este nevoită să părăsească capitala și să se întoarcă în satul natal. În „News”, după descoperirea unui cadavru într-un sat albanez, o femeie este prima care vorbește despre asta la televizor, însă bărbații intervin și reinterpretă întreaga realitate. Ultimul scurtmetraj era o comedie grotescă despre prostia obișnuită, în timp ce „Agia” este tratată ca o dramă grea.
Acțiunea este plasată în Albania de la începutul anilor 1990, în perioada în care țara renunță la regimul totalitar și se deschide spre lume. Tânăra Agia, interpretată de Kosovare Krasniqi, trăiește cu cei doi frați într-un sat izolat, unde este ocupată cu treburile casnice și forțată să se logodească cu un bărbat care pleacă curând în Grecia în căutarea unui trai mai bun și o lasă să aștepte întoarcerea. Este mai apropiată de fratele mai mic, Gjon, jucat de Lurni Krasniqi, mai sensibil decât cel mare, iar acesta din urmă este mai degrabă un gardian decât un suflet pereche, în timp ce celălalt, Mark, interpretat de Afrim Muçaj, are autoritatea în gospodărie și lucrează și el în Grecia.
Deși i se interzice să învețe meseria familiei, prelucrarea manuală a pălăriilor de lână, Agia reușește să o stăpânească singură și îl ajută pe Gjon să se descurce mai bine. La o întâlnire artistică finanțată cu bani italieni, unde vede clar cum străinii îi privesc ca pe niște animale exotice, îl întâlnește pe Mario, jucat de Lulzim Zeqja, un bărbat mai în vârstă și carismatic, care are, se subînțelege, o soție însărcinată. El pretinde că îi citește sufletul și promite să îi deschidă un nou univers, însă este în principal interesat de corpul ei, ceea ce stârnește simțul tribal al onoarei încălcate și setea de răzbunare a fraților.
Recenzia notează că semnele unei perioade turbulente de schimbare politică apar ici și colo, precum mulțumirile la televizor sau steagurile americane chiar și în zonele rurale, însă povestea rămâne încapsulată în dinamica sa internă, lăsând imaginea de ansamblu să servească drept decor și apropiindu-se mai mult de sentimentalismul cotidian. Camera contemplativă a directorului de imagine Guillaume le Grontec, fixată pe chipul lui Kosovare Krasniqi, nu dezvăluie dincolo de suprafață lumea interioară a Agiei, iar valorile învechite ale fraților nu spun nimic nou despre ciocnirea dintre tradiție și emancipare. Lipsa unui context cultural mai cuprinzător care să lege subiectul de prezent izolează povestea într-un microunivers, apropiind-o de curiozitatea etnografică în loc să construiască o narațiune cu o anvergură universală.
„Agia” a fost produs de Tunnelfilm și On Film din Albania, în coproducție cu Artikulacija din Muntenegru și Elly Films din Austria, potrivit informațiilor publicate de Cineuropa.
