Potrivit The Guardian, debutul documentar al lui Yi-Shan Lo, „After the Snowmelt”, începe cu prim-planuri cu pașii cineastei care înaintează printr-un peisaj acoperit de zăpadă. Mișcarea ei fragmentată reflectă traiectoria filmului, care se confruntă cu o tragedie. În 2017, Lo urma să se alăture celor mai buni prieteni ai săi, Chun și Yueh, într-o excursie de drumeție în Nepal, însă a fost nevoită să rămână acasă din cauza unei boli apărute brusc. Cei doi au continuat fără ea. În timpul unei furtuni puternice de zăpadă, perechea a dispărut și nu a fost găsită timp de mai mult de 40 de zile. Yueh a supraviețuit, iar Chun a murit din cauza lipsei de hrană asociate cu hipotermia.
Pentru a încerca să înțeleagă evenimentele, Lo reconstituie cu atenție zilele de dinainte și cele din timpul dispariției prietenilor. Ea analizează mesaje text vechi, jurnalele lui Chun și imagini înregistrate de echipa nepaleză de salvare. Materialele aduc lumină asupra încercării de salvare și asupra trecutului celor doi.
Cineasta se întoarce în arhiva personală și își amintește cum s-a construit prietenia cu Chun în cadrul unui liceu catolic de fete. Acolo, acesta a rezistat în mod deschis codurilor vestimentare rigide ale instituției. Filmul arată eforturile lui Chun de a-și exprima identitatea neconformistă și folosirea pronumelor masculine. Este cu atât mai dureros faptul că, după moarte, mai multe relatări din presă l-au misgenderat în mod repetat.
Artefactele, oricât de revelatoare ar fi, par insuficiente în fața greutății durerii. În a doua parte a lungmetrajului, Lo se întoarce fizic pe traseul drumeției fatale. Ecranele digitale și fragmentele de hârtie cedează locul peisajelor cu pâraie și dealuri verzi, iar actul de filmare devine un gest cathartic de rememorare.
Prin lentila ei, peștera în care Chun și Yueh s-au adăpostit nu rămâne doar un loc al traumei, ci devine un altar al amintirii iubirii lor.
