Potrivit Variety, adaptarea Capcom semnată de Kitao Sakurai începe promițător și își pierde coeziunea aproape de jumătatea duratei, când povestea ajunge la turneul central. Recenzia descrie un început cu o sagă simplificată și cartoonistă, care devine dezordonată după ce seria de eliminare cu șapte lupte este prezentată doar parțial. De acolo, filmul ar deveni dispersat între setări și rezoluții contradictorii, cu un dialog dificil de urmărit și fără o concluzie reală.
Abordarea este apropiată de wrestling, cu personaje care se confruntă în scenarii exagerate. Ken vrea să câștige turneul, Ryu este precaut față de motivele organizatorilor, iar tensiunea dintre cei doi foști apropiați se construiește în hotelul de lux al lui M. Bison. În distribuție apar M. Bison, Balrog interpretat de Curtis „50 Cent” Jackson, Blanka interpretat de Jason Momoa și Vega interpretat de Orville Peck, pe de o parte, iar pe cealaltă Guile interpretat de Cody Rhodes și Dhalsim interpretat de Vidyut Jammwal. Combinarea dialogului sec, a distribuției cu efect de fan service și a efectelor de video-game este lăudată inițial.
În a doua parte, filmul se împarte între turneu și conspirația lui M. Bison, iar recenzia semnalează o ruptură în ritm și în claritatea dialogului. Explicațiile și replicile devin fragmentate, adesea filmate din spate sau cu gura personajelor parțial acoperită, iar mixajul sonor puternic îngreunează audibilitatea. Comedia improvizată, inclusiv secvențe cu un prezentator TV interpretat de Eric André, colaborator vechi al lui Sakurai, ar rata frecvent ținta.
Povestea introduce elemente esențiale târziu, prin flashback-uri după o oră, precum abilitățile energetice secrete ale lui Ryu și Ken și semnificația acestora. Cei doi antagoniști principali, M. Bison și Akuma, așteaptă în mare parte evoluția turneului pentru a profita de câștigător, fără să pară conștienți unul de celălalt. Arcul de răzbunare al lui Chun-Li împotriva lui M. Bison se adaugă acestui ansamblu, iar personajele ajung la momente emoționale nepotrivite, povestea încheindu-se fără un final clar.
Filmul face omagii către „Street Fighter II: The Animated Movie”, cu replici de fan service, dar și cu scene lăsate în aer. Concluzia este deschisă și nu câștigă suficientă bunăvoință pentru a sugera o continuare. O scenă cu Chun-Li la duș este comparată cu momentul din animație, unde servea acțiunii, în timp ce în versiunea live-action camera insistă asupra corpului lui Liang. Recenzia menționează mai multe cadre cu corpuri feminine și glume al căror punct este queeritatea latentă a lui Guile. Punctul forte rămân flashback-urile desenate manual, iar pe măsură ce cele două ore de rulare avansează, impresia este că această versiune anime a jocului ar fi trebuit să fie evenimentul principal.
