Potrivit The Guardian, documentarul „Everest: The Other Side”, susținut de National Geographic și proiectat și în format Imax, îi urmărește pe alpiniștii Jim Morrison și Hilaree Nelson în încercarea de a deveni primii oameni care schiază pe fața nordică a Everestului. Recenzia descrie producția ca un portret imersiv al cuplului, construit în jurul escaladării versantului mai abrupt și mai puțin parcurs și a coborârii ulterioare pe schiuri.
Filmul este prezentat ca un apel la cinema-ul de mare format din perioada timpurie, axat pe spectacol și scară, cu imagini ale naturii transformate în experiență imersivă. Pentru spectatorii cu frică de înălțimi sau predispuși la vertij, efectul este intens, iar narațiunea menține o stare de anxietate pe durata aproape întregii rulări, în timp ce urmărește ascensiunea și coborârea pe munte.
Misiunea aparține lui Jim Morrison, al cărui profil este descris ca amabil, dar atras de expunerea la pericol grav, de tipul care ar implica și salvarea de către alții în caz de eșec. Partenera sa, Hilaree Nelson, împărtășește aceeași pasiune. Prima parte a filmului îi documentează pe cei doi în planificare și antrenamente. Nelson încearcă să explice viața de alpinism aproape ca pe o alegere profesională pe care cei doi fii adolescenți ai săi ar trebui să o accepte, deși Morrison nu este tatăl biologic al băieților și aceștia ar rămâne cu consecințele în caz de accident.
Întrebările morale planează peste film mai vizibil decât în majoritatea producțiilor despre alpinism. Lucrarea este co-regizată de Jimmy Chin și Elizabeth Chai Vasarhelyi, un alt cuplu care apare în cadru pentru a-și exprima propriile reacții legate de risc și recompensă.
Materialul include secvențe despre ghizii nepalezi care sprijină expediția, bărbați locali care urcă munții de-o viață pentru că au puține alternative profesionale, spre deosebire de turiștii occidentali care sosesc cu echipe de filmare și echipament sportiv cu logo vizibil. Paleta stridentă a acestui echipament devine deranjantă în cadrele de pe munte, iar privirea asupra peisajului cere efort pentru a ignora jachetele fluorescente.
Imaginea este descrisă ca extrem de clară, beneficiind de tehnologii avansate de lentile și drone. În același timp, etica pusă în discuție este prezentată ca fiind mult mai puțin limpede decât calitatea vizuală.
