BFI — Sight and Sound a publicat reluarea unei cronici din 1978 dedicată documentarului „Harlan County, U.S.A.”, regizat de Barbara Kopple. Textul reapare în arhiva publicației și reia lectura filmului despre greva din 1973-1974 a minerilor din Kentucky, conform BFI — Sight and Sound.
Secvența inaugurală construiește imaginea hazardului și a greutății vieții în minele de cărbune din Kentucky. Cadrele urmăresc bărbați urcând pe o bandă transportoare spre interiorul pământului și, apoi, o altă bandă care scoate cărbunele extras. Montajul sugerează o continuitate implacabilă, cu o nuanță de sacrificiu uman în numele unei economii libere. Din această deschidere derivă tensiunea dintre continuitatea situației minerilor și ruptura dintre interpretarea lor și cea a patronilor.
Filmul reconstituie istoria generală a minerilor și experiența grevei din 1973-1974. În prim-plan apar mărturii ale unor veterani despre suferințe trecute, munca copiilor timp de zece ore pe zi pentru șase cenți pe oră, coluziuni politice și sindicale cu patronatul și primele roade ale solidarității într-o grevă câștigată. Imaginile de arhivă din greva „Bloody Harlan” a anilor 1930, descrisă de un veteran drept „război de gherilă”, cu pichete în fața poliției companiei, sunt puse în paralel cu confruntări similare, aparent mai cvase, din disputa din 1973.
Opoziția de puncte de vedere este construită prin juxtapuneri. Un purtător de cuvânt al Duke Power recunoaște la o conferință de presă că unele locuințe ale companiei nu au încă salubritate interioară, iar referințele sale paternaliste la „oamenii noștri” sunt urmate imediat de un interviu cu un organizator sindical care caracterizează regimul din Harlan County drept „feudal”. În aceeași logică, declarația unui avocat al proprietarilor de mine, care susține că nu există dovezi certe care să lege mineritul de bolile profesionale, este contrazisă de un medic care prezintă date stabilite pe această temă.
Melodiile populare care punctează coloana sonoră formulează întrebarea „De ce parte sunteți, băieți?”. La o întrunire a greviștilor se afirmă că, fiind organizați și înarmați patronii, și greviștii trebuie să se organizeze. Filmul acordă spațiu și luptei de putere din cadrul UMWA, actului de acuzare contemporan cu greva din Harlan County al fostului președinte Boyle, implicat în acuzații legate de asasinarea activistului reformist Yablonski, și înlocuirii sale cu candidatul reformiștilor, Miller. Implicația este că, chiar dacă confruntarea cu cruzimea patronilor generează o cruzime similară în politica sindicală, baza rămâne solidaritatea de rând.
O soție de grevist declară că poate fi împușcată, dar sindicatul nu poate fi scos din ea, ceea ce conferă importanței sindicatului un caracter aproape mistic. Structura filmului rămâne lejeră, iar finalul este nedeterminat. Multe fapte despre cronologia grevei și despre cadrul mai larg al relațiilor de muncă în industria minieră americană sunt lăsate în afara cadrului. Barbara Kopple și colaboratorii săi se concentrează, potrivit cronicii, pe trăiri: veghea picheților în zori pe șosea, așteptând „gloanțele” companiei, și durerea crudă de la priveghiul pentru Lawrence Jones, ucis. „Harlan County, U.S.A.” refuză analiza directă, dar oferă imagini pe baza cărora o analiză poate fi începută.
