Potrivit Little White Lies, documentarul „Rebellion” din 2026, regizat de Ken Fero și Tariq Mehmood, urmărește procesul din 1981 al celor Doisprezece din Bradford (Bradford Twelve). Filmul reconstruiește procesul în care mai mulți activiști au fost arestați pentru deținerea de cocktailuri Molotov și campania de conștientizare care a urmat împotriva violenței rasiale. Materialul pornește de la mișcările radicale de justiție socială din Bradford în anii șaptezeci și optzeci și plasează arhiva istorică în dialog cu prezentul.
Recenzia notează că deschiderea pune în prim-plan marșuri pro-palestiniene contemporane, înainte de a reveni la contextul din Bradford. Prin această montare, documentarul transpune luptătorii pentru libertate din trecut în timpurile actuale și urmărește un protest național amplu, nu doar un caz izolat. Filmul este descris ca fiind axat pe arhivă, poziționând povestea atât în „atunci”, cât și în „acum”.
În prima parte, atenția se îndreaptă asupra abuzurilor rasiale care au afectat subiectele filmului, în special membrii grupului United Black Youth League. Sunt evocate amintiri despre National Front și crime nepedepsite, reactualizate de mărturiile victimelor și ale familiilor. În paralel, sunt prezentate momente de rezistență: înființarea League, Asian Youth Movement și lupta maternă a lui Anwar Ditta pentru recuperarea copiilor de la Home Office. Aceste repere structurează parcursul filmului de la campania anti-imperialistă la protestul progresist de azi.
Din punct de vedere formal, „Rebellion” combină imagini de arhivă cu interviuri. Secvențele de arhivă, filmate pe Super 8, oferă planuri granulate cu pancarte și manifestații, folosite pentru a acumula tensiune. Interviurile, realizate pe fundaluri neutre, păstrează un ton sobru, iar regizorii intervin minim, lăsând spațiu pentru emoțiile martorilor. Sunt descrise reacții de lacrimi reținute, furie și calm în fața ostilității.
Documentarul nu se încheie odată cu finalul cronologiei celor Doisprezece. Recenzia subliniază că filmul nu oferă o lecție de istorie, ci un memento privind puterea protestului. Actualitatea este întărită de mențiunea concesiilor făcute de secretarul de externe Ed Miliband referitoare la modul în care guvernul anterior a ignorat protestele pro-palestiniene, aspect prezentat ca indicator al relevanței actuale a materialului.
