Potrivit The Playlist, Radu Jude a lansat la NYFF o variantă a romanului „Le Journal d’une femme de chambre” de Octave Mirbeau, intitulată „The Diary of a Chambermaid”. Filmul, cu o durată de 90 de minute, păstrează formatul de jurnal, introducând carduri de dată la fiecare câteva scene, dar îl folosește ca suport pentru o poveste contemporană, în care protagonistul este o domestică româncă, Gianina, interpretată de Ana Dumitrașcu.
În scenariul lui Jude, Gianina lucrează pentru o familie bogată din Paris, stăpânii ei fiind Marguerite (Mélanie Thierry) și Pierre (Vincent Macaigne). În plus, ea îngrijește de fiul lor, Louen (Louen Bouteiller). În timp ce își îndeplinește sarcinile zilnice, Gianina își păstrează legătura cu fiica ei Maria (Sofia Dragoman), care trăiește încă în România. Filmul începe pe 23 septembrie, iar Maria așteaptă cu nerăbdare să revină acasă pe 22 decembrie, în timp ce Gianina se confruntă cu provocările unui mediu liberal care, deși politicos, o tratează ca pe un obiect de divertisment.
Satira lui Jude se adâncește în scena unui cină la care participanții discută despre războiul din Ucraina și rolul Europei. Pierre folosește domestică ca pe un instrument politic, implicând-o în argumente pentru a-și demonstra superioritatea intelectuală. Această scenă evocă momentul din „The Remains of the Day”, în care un servitor este folosit pentru a sublinia ipocrizia socială.
Un subplot metateatral este introdus când Gianina este încurajată să participe la o producție locală a romanului Mirbeau. În scenă, ea interpretează o femeie de cameră fiind exploatată de personaje „slime”. Performanța lui Dumitrașcu este un moment de umor intens, dar directorul a cerut ulterior să repete scena fără costume, subliniind presiunea artistică asupra actorilor migranți.
În ansamblu, reviewul din The Playlist descrie filmul ca o satiră de clasă, umană și inteligentă, care atinge contradicțiile liberale ale Europei printr-o combinație de umor de manieră și critică socială. Radu Jude nu atacă direct idealistii, ci îi ridiculizează prin absurdul situațiilor în care se află, oferind publicului o reflecție asupra propriei ipocrizii.
