Lansarea lungmetrajului „Primetime” (2026) a marcat programul festivalului de la Veneția, unde multe producții au abordat trecutul, prezentul și viitorul mass-mediei. Filmul lui Lance Oppenheim se concentrează pe ascensiunea și căderea show-ului „To Catch a Predator”, în care Chris Hansen (Robert Pattinson) a încercat să expună pedofilii prin „bait house”. În centrul atenției se află și producătorul Andie Bender, interpretată de Merritt Wever, care oferă o perspectivă asupra mecanismelor care au permis ambiția periculoasă a lui Hansen să se dezvolte.
Wever subliniază că Andie nu este un personaj derivat dintr-o figură reală, ci un personaj creat de la zero, deși se inspiră în anumite trăsături din producătorii reali ai show-ului. Rolul ei în film evidențiază straturile de „facilitatori” – de la producători la redacție – care au permis ca „To Catch a Predator” să fie realizat fără a pune sub semnul întrebării etica și legalitatea operațiunilor. În interviul său, Wever menționează că Andie reprezintă „două lupte interne”, un fel de alegere morală între a susține sistemul și a încerca să schimbe lucrurile.
În ceea ce privește temele morale, Wever a declarat că filmul subliniază faptul că „nu învățăm” din greșelile trecutului. Ea a comentat că, deși la început Andie pare să fie conștiința filmului, în final nu reușește să facă schimbarea necesară. Acest mesaj este amplificat de abordarea documentaristică a regizorului, care a folosit un stil vizual naturalist, dar a lăsat în editare un ton mai întunecat, aproape de „Zero Dark Thirty”, pentru a evidenția efectul disonant al reality-TV-ului asupra publicului.
Pentru a-și înțelege personajul, Wever a efectuat cercetări amănunțite: a citit memoiruri, a urmărit documentare și a vorbit cu doi producători de televiziune din anii 2000, înainte ca smartphone-urile să devină standard. Ea a menționat că nu a avut timp de repetiție cu Robert Pattinson, iar relația lor pe platoul de filmare a fost directă și rapidă, reflectând stilul lui Oppenheim, care preferă să filmeze „ca și cum ar fi la locul real”.
Conform Deadline, interviul Wever oferă o perspectivă clară asupra modului în care filmul reinterpretează un fenomen cultural controversat și pune în discuție responsabilitatea producătorilor și a regizorilor în formarea conținutului. „Primetime” nu doar că recreează evenimentele, ci și provoacă spectatorul să se întrebe dacă societatea a învățat vreodată din greșelile sale.
