Potrivit IndieWire, producătorul independent Daren Smith scrie în cel de-al treisprezecelea capitol al rubricii „A Producer’s Path” că prăbușirea industriei tradiționale de film nu este o surpriză, ci se desfășoară pe un calendar previzibil. Textul notează știrile recente despre concedieri în studiouri, companii care se retrag de pe piețe și lovituri pentru lucrătorii din film, alături de eșecuri de studio și succese indie la box office, și constată că reacția de uimire se repetă la fiecare trimestru.
Smith descrie așteptarea revenirii la „modul în care era” ca pe o poziție costisitoare pentru un producător. El spune că loialitatea față de artă nu oprește calendarul industriei și că cei care așteaptă risipesc anii în care ar putea se poziționa pentru ceea ce vine. Între ultimele două filme produse, „Faith of Angels” și „Brotherhood”, convingerea că „cavaleria nu vine” a devenit personală pentru el.
Pentru „Brotherhood”, analiza a șase distribuitori a arătat că, pe modelul tradițional, recuperarea investiției ar fi necesitat 15 milioane de dolari sau mai mult la box office. Cu auto-distribuție și o strategie de marketing hiper-targetată cu un buget de o zecime din cel tipic, echilibrul ar fi fost posibil sub 6 milioane de dolari. Filmul a devenit astfel „cu adevărat independent”, finanțat, dezvoltat, produs, promovat și distribuit de compania sa Craftsman Films, cu un partener pentru rezervarea în săli.
Printre semnele invocate se numără dispariția stratului de profit adus de DVD, care făcea posibil filmul de buget mediu. Home video a scăzut de la peste 15 miliarde de dolari pe an la mijlocul anilor 2000, iar drama, comedia sau rom-com-ul de buget mediu și-au pierdut justificarea economică. De atunci, piața s-a polarizat între bugete sub 5 milioane de dolari și filmele de studio de 70-350 de milioane de dolari. Smith plasează ruperea matematicii în jurul anului 2005.
El arată că prețurile biletelor au mascat scăderea audienței. Au fost vândute 1.58 miliarde de bilete în 2002, 1.23 miliarde în 2019, înainte de pandemie, și 769 de milioane în 2025. Comparativ, muzica a trecut printr-un colaps similar, de la 14.6 miliarde de dolari în 1999 la aproximativ 6.8 miliarde de dolari în 2014, apoi la 17.7 miliarde de dolari în 2024, din care streamingul singur a reprezentat 14.9 miliarde de dolari.
Concluzia prezentată este că există două direcții: munca excelentă într-un sistem care își încheie ciclul, așteptând o permisiune care nu vine, sau identificarea locului în calendarul actual, anticiparea și adaptarea. Smith scrie că liderul de proiecție numără în jos independent de public, iar numărătoarea nu este finalul.
