Plattform Produktion, compania lui Ruben Östlund, intră în producție la Toxic, drama satirică despre lumea muncii semnată de Jessica Hausner, regizoarea lui Club Zero. Proiectul este programat să fie prezentat în cadrul Venice Gap-Financing Market, care se desfășoară între 4 și 6 septembrie. Anunțul, potrivit Variety, extinde echipa de coproducție și consolidează profilul internațional al filmului înainte de etapa de finanțare.
Coproducția pan-europeană reunește Schubert din Austria, Essential Films din Germania, Société Parisienne de Production din Franța și Plattform Produktion din Suedia. Vânzările internaționale vor fi reprezentate de Coproduction Office.
Toxic este construit în patru capitole și urmărește prin parabole contemporane angajați și angajatori dintr-un sistem capitalist perceput ca fiind la limita auto-depășirii. Filmul alternează între un registru realist și unul mai absurd, cu accent pe elementul uman care freacă mecanismul profitului. Regizoarea lucrează după un scenariu co-scris cu Jessica Lind. Cele patru povești paralele sunt plasate într-o agenție de publicitate, o companie de gestionare a deșeurilor, un cămin de îngrijire și un lanț de retail neprofitabil.
Hausner spune că o interesează contradicțiile capitalismului și dependența mutuală dintre lucrători și angajatori care generează decalaje economice tot mai mari și un sentiment de neîmplinire. Într-o declarație citată de Variety, regizoarea întreabă: „Este acesta cel mai bun sistem pe care îl putem imagina, în care trăim și muncim?”. Ea vorbește despre modul în care identitatea și respectul social sunt adesea definite de job și de gradul salarial, și despre sensul creat prin ideologia societății și prin ceilalți.
Filmul continuă linia de cercetare a regizoarei după Club Zero, unde o profesoară de nutriție transforma elevii într-un soi de cult. Hausner explică că în Toxic revine la întrebările despre satisfacție și despre cum suntem modelați subtil de societate. Ea notează discuțiile din Europa despre reevaluarea echilibrului muncă-viață și despre presiunea cheltuielilor sociale, într-un context în care munca nu mai oferă nici stabilitate financiară, nici împlinire.
