La Savannah, Georgia, luni, Variety a organizat panelul „Pixels and Pencils” în parteneriat cu SCAD Savannah Film Festival. Șase realizatori au discutat despre procesul de construire a poveștilor animate și despre rolul creativității umane într-o industrie confruntată cu avansul inteligenței artificiale, potrivit Variety.
La discuție, moderată de Clayton Davis, au participat Brad Bird pentru „Ray Gunn” de la Netflix, Daniel Chong pentru „Hoppers” de la Pixar, Joel Crawford și Januel Mercado pentru „Forgotten Island” de la DreamWorks Animation, Travis Knight pentru „Wildwood” de la Laika și Leah Nelson pentru „Tangles” de la Independent Film Company. Panelul a fost prezentat de Meg Weichman, manager artistic al teatrelor și festivalurilor SCAD, care l-a descris ca o celebrare a imaginației, a artizanatului și a colaborării.
Daniel Chong a subliniat că fiecare film animat este construit de la zero. „Fiecare decor, fiecare personaj, fiecare bucată de pânză, fiecare fir de păr, fiecare moment de atmosferă, toate sunt create și făcute de la zero. Nu există o cameră la care să te uiți”, a spus el. Din acest motiv, filmele durează mult. Brad Bird a povestit că „Ray Gunn” a necesitat aproximativ 30 de ani de la prima idee până la lansare, fără a fi muncit continuu pe toată perioada. El a insistat că o poveste bună trebuie să vină din viață și că realizatorii sunt responsabili de iluzia vieții.
Travis Knight a vorbit despre „Wildwood”, realizat în animație stop-motion. Filmul a folosit 2.800 de cadre, un proces pe care l-a descris ca fiind dificil. Stop-motion-ul este progresiv, a explicat el, pentru că se începe de la primul cadru și se avansează încet până se obține o performanță. În ciuda efortului, Knight a spus că există ceva magic în a face parte din acel proces.
Despre inteligența artificială, realizatorii au fost de acord că umanitatea din spatele filmelor permite poveștilor să rezoneze cu publicul, ceva ce tehnologia nu poate replica. Chong a comentat reacțiile care minimalizează munca: „Când vezi oameni care spun ‘Pot face asta cu un clic’ sau ‘Pot face asta cu scurtături’, cred că trebuie să avem încredere că procesele sunt așa cum sunt și sunt la fel de grele dintr-un motiv anume, pentru că asta face filmele mari și asta le face să rezoneze cu oamenii”. Brad Bird a îndemnat artiștii să continue să învețe mecanismele animației pe măsură ce domeniul evoluează.
Alegerea stilului a fost un alt subiect. Januel Mercado a spus că povestea dictează limbajul vizual și evoluția personajelor și că în „Forgotten Island” au putut experimenta cu stiluri de anime și manga care urmăresc punctul de vedere al personajului. Joel Crawford a adăugat că filmul explorează memoria și modul în care o trăim, iar schimbarea stilului de animație în funcție de cel care povestește memoria a fost o oportunitate interesantă.
Leah Nelson a abordat concepțiile greșite despre munca de animator. Ea a spus că, nefiind animatoare, a trebuit să facă tot restul pentru a comunica viziunea echipei. A folosit referințe de actorie și s-a filmat pe sine făcând acțiunile atunci când nu putea să le deseneze.
