Potrivit Cinemagia, recizia noului film „Heart of the Beast” (În inima sălbăticiei) mută atenția de la Brad Pitt către cei patru câini-lup care îl interpretează pe Odin, Uber, Seeka, Ryker și Hondo. Textul face referire la tradiția festivalului de la Cannes, care de 25 de ani acordă premiul Palm Dog pentru cea mai bună interpretare canină, și sugerează că Academia Americană de Film ar putea importa această practică, având în vedere nivelul de prezență al animalelor în producție.
Premisa scenariului scris de Cameron Alexander este simplă. James, interpretat de Pitt, fost sergent major în cadrul Forțelor Speciale, ajunge în Alaska împreună cu câinele său. La bordul unui hidroavion minuscul, James suferă un atac de cord, se prăbușește separat de Odin și cei doi trebuie să parcurgă peste 90 de kilometri prin pădure pentru a ajunge la un drum. Pitt este și producător al filmului.
Regia este semnată de David Ayer, scenaristul lui Training Day și regizor cunoscut pentru filme de acțiune precum Suicide Squad și A Working Man. Filmările au fost realizate în Noua Zeelandă, deși acțiunea este plasată în Alaska. Recenzia descrie modul în care Ayer folosește peisajul pentru a crea tensiune, cu versanți care înconjoară personajele și un cort portocaliu fosforescent instalat în mijlocul pădurii, vulnerabil la animalele sălbatice.
Cei patru câini construiesc personajul Odin printr-o prezență constantă alături de James. În descriere, animalul mârâie aprobator, scheaună întrebător, oftează resemnat și latră, sugerând că centrul universului său este omul. Autorul notează că Pitt a petrecut mai bine de două luni în Noua Zeelandă pentru scene în care personajul primește lovituri din partea naturii, iar alături de el câinii oferă o interpretare răbdătoare și neînfricată.
Recenzia subliniază însă limitele construcției narative. Povestea este prezentată ca fiind dozată la milimetru pentru a emoționa, speria sau impresiona publicul, cu momente de respiro alternate cu pericole, vindecări miraculoase și confruntări neverosimile, inclusiv cu un urs generat prin CGI. Aceste elemente, arată textul, reduc realismului aventurii și marchează filmul ca ficțiune spectaculoasă.
În ciuda artificiilor, prietenia dintre James și Odin rămâne elementul care reține atenția, iar distanța de 90 de kilometri este tratată narativ ca fluidă, transformată în infinit de fiecare obstacol întâlnit pe traseu.
