Potrivit RogerEbert.com, lungmetrajul lui Alfred Hitchcock „Notorious” împlinește 80 de ani și rămâne, la această aniversare, la fel de eficient și puternic. Publicația reia observația din cartea lui Donald Spoto din 1984, „The Dark Side of Genius”, care notează că regizorul ar fi prezentat proiectul din 1946 ca „the story of a woman sold for political purposes into sexual enslavement”. În contextul actual, în care drepturile femeilor sunt contestate, această formulare pare și mai actuală, scrie RogerEbert.com.
Filmul este plasat la un an după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și după începerea proceselor de la Nürnberg. Povestea o urmărește pe Alicia Huberman, interpretată de Ingrid Bergman, fiica unui spion condamnat, atrasă într-un joc de pisică și șoarece cu agenți federali care încearcă să demanteleze un grup nazist la Rio de Janeiro. „Notorious” pare, în aparență, a fi despre oprirea naziștilor, dar tensiunea reală ține de cât de ușor Alicia devine sacrificabilă pentru bărbații care pretind că salvează lumea, iar dragostea agentului Devlin, jucat de Cary Grant, apare abia când acesta este forțat să o vadă ca persoană, nu ca momeală.
Hitchcock prezintă naziștii prin personajul Alexander Sebastian, interpretat de Claude Rains, oameni cultivați și sofisticați care nu se ascund în umbră, ci organizează cine. Anxietatea generată de normalitatea lor intensifică elementele de thriller de spionaj. În același timp, chiar și aliații sunt prezentați ca fiind falibili, ceea ce readuce discuția la pitch-ul inițial al regizorului. Prin ochii Alinei, filmul arată cum bărbații respectabili, eroii care au luptat pentru libertate, sunt dispuși să folosească femeile pentru propriile scopuri, mai ales când femeia este moral compromisă.
În era post-Hays Code, Alicia Huberman este construită ca o femeie dezinhibată. Ea se declară mândră americancă, este singură, bea mult, petrece și poartă haine care îi dezvăluie abdomenul. Îi spune lui Devlin că vrea „Good times. That’s what I want, and laughs with people I like.” Recrutarea ei în schema lui Sebastian se bazează pe vechea infatuare a acestuia și pe presupunerea autorităților că o femeie care petrece cu bărbații nu va avea probleme să simuleze dragostea. Ea este, în același timp, rușinată de moștenirea familială și de faptul că este percepută ca impură. Hitchcock joacă cu ironia că exact aceste calități o fac atractivă, iar Devlin recunoaște rapid că s-ar putea îndrăgosti de ea.
Când cei doi ajung la Rio, intimitatea sexuală este deja palpabilă. Scena celebră a sărutului lung, prezentată ca „the longest kiss in history”, subvertisează Codul Hays, care limita durata săruturilor, și ilustrează și lăcomia lui Devlin. Personajul este frustrant: o apără în privat și o umilește în față, o testează prin misiunea de a-l seduce pe Alexander și devine nesigur din cauza trecutului Alinei cu Sebastian. Sebastian, la rândul său, nu este nazistul cu mustața răsucită, ci un bărbat erudit, gelos, care vrea să se căsătorească cu ea. Când acoperirea Alinei este descoperită, utilitatea ei dispare pentru ambele părți: americanii se distanțează, iar Sebastian și mama sa plănuiesc să o otrăvească. Otrăvirea devine manifestarea disponibilității tuturor de a o consuma pentru propriile scopuri, iar salvarea ei de către Devlin marchează momentul în care riscul este asumat de el, nu de Alicia.
