Potrivit No Film School, Nicolas Cage are cinci filme care au fost respinse la lansare și au devenit ulterior cult. Autorul notează că actorul alege roluri care cresc în valoare în timp și că, deși multe dintre producții nu au conectat inițial cu publicul, ele au fost reevaluate ulterior datorită prezenței sale pe ecran.
Primul titlu menționat este „Vampire's Kiss”. Este descris ca un film cu buget redus, văzut la televizor în timpul zilei, plin de energia maniacală a lui Cage, cu un accent pseudo-britanic și cu scena în care actorul mănâncă un gândac în fața camerei. Textul leagă filmul de imaginea „Nouveau Shamanic” a lui Cage de pe internet, amintind că actorul aleargă pe străzile din New York și își construiește propria idee despre cât de campy trebuie să fie pelicula, parodiind yuppies și temerile acestora.
„Bringing Out the Dead” este prezentat ca un proiect al duo-ului regizor-scenarist Martin Scorsese și Paul Schrader, cunoscut pentru „Taxi Driver”. Pelicula este o poveste întunecată despre moarte și viață văzută prin ochii unui paramedic. No Film School scrie că filmul este învăluit într-o energie haotică și rămâne subapreciat, iar prestația lui Cage este citată ca una dintre cele mai reținute ale sale, în care se simte emoția, dorința ca viața să conteze și îngrijorarea că moartea devine perfunctorie.
Următorul caz este „Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans”. Filmul este prezentat ca o continuare a unui hit independent NC-17 al lui Abel Ferrara și ca o producție cu alegeri regizorale eclectice semnate de Werner Herzog. Trailerul este amintit pentru iguane și prim-planuri, iar vânzarea filmului a fost dificilă. Herzog îi permite lui Cage să fie intens și ieșit de pe șine, într-o prestație fizică care renunță la tropii convenționali ai polițistului și devine un basm halucinant. Actorul ia pastile și urmărește un răufăcător într-un oraș unde magia pare să se afle după fiecare colț murdar.
„Snake Eyes” este descris ca un thriller bine filmat de Brian De Palma, cu o replică de deschidere memorabilă și o intrigă amuzantă, chiar dacă complicată. Filmul a încasat 103 milioane de dolari la un buget de 73 de milioane de dolari. În aceeași perioadă au apărut blockbustere precum „The Rock” și „Con Air”, iar publicul se aștepta la altceva decât un thriller politic artistic, cu idei șicane și un protagonist foarte complicat. Textul subliniază că deschiderea cu travelling a lui De Palma este studiată în școlile de film pentru blocaj, mișcarea camerei și suspans, iar Cage joacă un excentric care își dă seama că ar putea fi normal într-o lume mai nebună decât el.
Ultimul titlu este „The Wicker Man”. Remake-ul capodoperei folk-horror britanice din 1973 a lui Robin Hardy este considerat o încercare riscantă care nu funcționează. Originalul avea o intensitate sumbră și elemente noir, în timp ce versiunea din 2006 este complet camp. Cu toate acestea, filmul rămâne vizionabil, cu replici care provoacă râsul, precum „Not the bees!”. Cage este descris ca nebun, parte detectiv, parte om sălbatic care explorează o comunitate ciudată, iar atenția este menținută prin straniețe.
