Potrivit RogerEbert.com, criticul și realizatorul de emisiuni din Chicago Nick Digilio a vorbit despre cartea „40 Years, 40 Horror Films”, o prezentare a câte unui film de groază preferat pentru fiecare an de carieră, care adună 400 de recomandări. Volumul, descris ca o scrisoare de dragoste adresată monștrilor, este acum disponibil în magazine și online. Digilio, asociat cu Flashback Weekend, eveniment anual din Chicago dedicat genurilor, a explicat cum horrorul construiește comunități și de ce fanii sunt percepuți ca un trib.
În introducerea cărții apare noțiunea de „Trib”. Digilio spune că horrorul creează comunități pentru că este un material pe care oamenii îl iubesc intens, cu un element interzis și de underdog. El notează că fanii sunt adesea judecați ca fiind ciudați, însă în experiența sa de la Flashback Weekend sunt oameni primitori. Când apar dezacorduri, acestea rămân temperate, iar apartenența se bazează pe recunoașterea comună a unor referințe precum Dario Argento sau Mario Bava. Expresia „trib” a fost preluată de la Lance Henriksen, pe care Digilio îl citează ca sursă a formulării.
Digilio a intrat în comunitate încă din copilărie, urmărește amintiri legate de televizoare alb-negru și de emisiunile Creature Features cu producțiile Universal, precum și de primul Svengoolie, Jerry G. Bishop. Descoperirea filmelor Hammer a deschis un univers mai larg. El se identifica cu personajele și monștrii, văzuți ca victime, iar ca singur copil descoperirea a fost individuală. Pe perete avea afișe cu monștri în loc de cărți de baseball.
Pe parcursul a patru decenii, comunitatea s-a schimbat de la televiziunea clasică la platforme precum Shudder și la festivaluri precum Flashback, Fantastic Fest și Fantasia. Tehnologia a crescut accesibilitatea și a permis tinerilor să intre mai devreme în gen. Digilio remarcă bucuria tribului în fața succeselor recente precum „Sinners”, „Weapons” și „Obsession”, dar și existența unor voci nemulțumite. El amintește dezbaterea din jurul așa-numitului horror elevat, apărut odată cu „The Witch” și filmele lui Ari Aster produse de A24, și reacțiile din mediul Flashback unde Rob Zombie era susținut.
Pentru anii ’80, Digilio indică „Near Dark” ca film subapreciat la lansare, un eșec comercial apărut la câteva luni după „The Lost Boys”. Doar criticul Dave Kerr i-ar fi acordat atunci o recenzie excelentă. Ca echivalent contemporan, el menționează „The Lodge” și „The Night House” din 2020 și 2021, filme despre izolare și gaslighting, respectiv despre o performanță remarcabilă a lui Rebecca Hall. El discută și schimbarea receptării critice, legată de accesibilitate și de numărul mare de producții, cu „The Blair Witch Project” ca moment de cotitură pentru promovarea independentă prin internet. Interviul include și anecdote despre Roger Ebert, de la discuția despre „Land of the Dead” până la reacția lui la „Freddy Got Fingered”. Pentru Halloween, recomandarea sa este „The Exorcist III”, pe care îl descrie ca având cel mai mare jump scare din istoria filmului.
