Netflix își construiește campania de sfârșit de an în jurul lui Ink, drama despre originile presei tabloid moderne, regizată de Danny Boyle și lansată în competiție la cea de-a 83-a ediție a festivalului de la Veneția. Potrivit Variety, filmul a trecut apoi prin Telluride și Toronto, cu o lansare în săli programată în decembrie și pe platformă în ianuarie. Reacțiile timpurii sunt favorabile, cu o ovatie în picioare de patru minute în seara deschiderii la Veneția și un buzz raportat din Telluride pe care streamerul încearcă să îl amplifice.
Ink este o adaptare după piesa nominalizată la Tony a lui James Graham, care își transpune propriul material pe ecran. Subiectul este achiziția din 1969 a tabloidului The Sun, aflat în declin, de către Rupert Murdoch și transformarea rapidă care a urmat. Graham tratează povestea cu mecanica unui jaf, iar Boyle aduce ritmul caracteristic. În centru nu este doar felul în care a fost construit un ziar, ci modul în care doi oameni au contribuit la inventarea economiei atenției actuale.
Guy Pearce îl interpretează pe Murdoch la treizeci de ani, un outsider cu un plan de a perturba Fleet Street, iar Jack O’Connell este Larry Lamb, editorul de origine muncitorească pe care magnatul îl împinge dincolo de limitele considerate de neatins. Cei doi generează narațiuni distincte pentru premii. Pearce vine la doi ani după prima nominalizare la Oscar, pentru rol secundar în The Brutalist, ceea ce îi oferă recunoaștere recentă din partea Academiei. Rolul este extrem de actual, Murdoch fiind perceput de mulți ca o figură responsabilă pentru mediul informațional fracturat din prezent. O’Connell vine cu vizibilitate crescută după Sinners și filmele din seria 28 Years Later și poate beneficia de un efect de pachet alături de Pearce într-un an aglomerat la categoria actor principal.
Filmul are și o componentă de scenariu adaptat, Graham transpunând propria piesă apreciată, o traiectorie similară cu cea a lui One Night in Miami din 2020, care a debutat tot la Veneția și a obținut nominalizare pentru scenariu adaptat și pentru actorie. Dincolo de interpretări, Ink este construit pentru categorii tehnice. Decorurile semnate de Carson McColl și Gareth Pugh reconstruiesc Fleet Street dispărută, montajul lui Fin Oates are o energie fragmentată și kinetică, sunetul este realizat de Johnnie Burn, câștigător al Oscarului pentru The Zone of Interest, iar coloana sonoră este compusă de Daniel Pemberton.
Campania se lovește însă de congestia propriei platforme. Toamna Netflix are în cursă La Bola Negra, The Adventures of Cliff Booth, Possible Love, Gentle Monster și The Mosquito Bowl, toate concurând pentru aceleași materiale promoționale și atenția votanților. Secvența Veneția-Telluride-Toronto oferă filmului un capital critic timpuriu, iar prezența lui Boyle, câștigător al Oscarului pentru Slumdog Millionaire, adaugă o semnătură vizuală distinctă. Contextul cultural creat de James Graham, care explorează repetat intersecția dintre putere, instituții și viața publică, face ca întrebările despre influența lui Murdoch să sune mai degrabă ca o poveste de origine decât ca istorie.
