Netflix a lansat lungmetrajul „Unabomber”, un drama care urmărește radicalizarea teroristului domestic Ted Kaczynski și modul în care a fost capturat. Filmul alternează între o poveste psihologică a adolescenței lui Kaczynski la Harvard și un thriller procedural ce dramatizează ultimul an al investigației FBI. Potrivit Variety, această structură duală nu se informă reciproc, iar dialogurile rote și stilul de true-crime pe care îl adoptă nu reușesc să stimuleze imaginația.
În ceea ce privește personajele, Jacob Tremblay este ales să interpreteze tânărul Kaczynski, prezentat ca un prodigiu care nu reușește să se adapteze la lumea adultă. Russell Crowe apare ca profesorul de la Harvard Henry Murray, un mentor aparent binevoitor care ascunde un interes manipulativ și îl folosește pe Kaczynski ca subiect într-un studiu psihologic experimental. Shailene Woodley îl joacă pe agentul FBI Joanne Miller, o figură de sexism institutional și de investigație independentă, care reunește puzzle-ul Unabomberului pe cont propriu. Filmul nu reușește să ofere o caracterizare profundă a acestor personaje, iar performanțele rămân în mare parte într-un registru monocănic.
Comparativ cu biopicul de 2021 „Ted K”, în care Sharlto Copley a interpretat un Kaczynski mai perturbat, „Unabomber” se bazează pe o abordare mai „psychologică” care, conform Variety, devine banală. În timp ce „Ted K” evită să încerce să „dezbine” sau să psihologizeze Kaczynski, filmul de la Netflix se oprește la un studiu etic și specios al lui Murray, prezentat ca o „personologie” controversată. Acest studiu, în care Kaczynski este pus sub presiune într-un cadru de confruntare deliberată, este descris ca fiind atât în mod evident neetic, cât și ineficient în a oferi o explicație a comportamentului terorist.
Stilistic, filmul este regizat în mod „workaday” de Janus Metz, cunoscut pentru „Borg vs. McEnroe” și „All the Old Knives”. Începe cu o recreare inutilă a bombării din 1994 care a ucis executivul de publicitate Thomas J. Mosser, urmată de un recap arhivistic al faptele lui Kaczynski. Această introducere, tipică pentru playbook-ul true-crime al Netflix, este urmată de o narațiune care nu reușește să creeze tensiune sau să aducă o înțelegere nouă a cazului. În final, „Unabomber” rămâne un film care, conform Variety, nu aduce nimic semnificativ la nivel de distribuție streaming, ci doar reiterează informațiile deja cunoscute.
