Potrivit articolului din Cineuropa, Naëmi Ada a prezentat în cadrul festivalului de la San Sebastián, în segmentul New Directors, debutul său de lungmetraj „Body of Glass”. Filmul urmărește povestea lui Tian, o dansatoare care încearcă să scape de o relație sufocantă adoptând o altă identitate. Ada subliniază că filmul explorează nu doar fuga fizică, ci și pierderea limitelor personale, ducând la o suprasarcină a granițelor altora.
În interviu, Ada descrie cum „Body of Glass” îmbină performanța, violența domestică și durerea. Performanța este publică și constantă, în timp ce violența domestică este de obicei privată, iar durerea, în cultura europeană de vest, este considerată personală. Pentru a face violența domestică vizibilă, filmul este în mare parte iluminat în lumina naturală, astfel încât ceea ce se întâmplă poate fi văzut, dar spectatorii aleg să ignore.
Sursele din dans, unde Ada a fost expusă la observare constantă, au influențat modul în care filmul abordează realitatea și performanța. Ea a colaborat îndeaproape cu actrița Soma Pysall pentru a crea o abordare fizică a caracterului. În primele repetiții, au exersat căderile de pe scaune și au explorat cum Tian intră în cameră, cum se așază și cum poartă frica. Aceste descoperiri au fost transmise în scene, conferind un realism palpabil.
Muzica, compusă de Ralph Heidel, a fost creată în colaborare cu doi cântăreți și cu Ada, care a dorit ca sunetele să provină din scene, nu să fie impuse de exterior. În plus, filmul este trilingv, reflectând lumea Ada, care scrie în principal în engleză, dar adaptează dialogul la actorii și la momentele în care schimbă limbajul. Pe plată, directorul a dirijat în trei limbi în cadrul unei singure propoziții, iar acest lucru a devenit stilul filmului.
Naëmi Ada evidențiază că Tian găsește o formă neașteptată de grijă în rândul personajelor în doliu. Într-un grup în care fiecare suferă în mod diferit, fără a judeca nevoile celorlalți, Tian experimentează conexiune și eliberare, obținând un răgaz de la o lume care cere un răspuns clar despre cine este bun și cine este rău. Filmul, prin această abordare, pune sub semnul întrebării concepțiile preconcepute despre cum ar trebui să se comporte un supraviețuitor de abuz sau cine ar trebui să fie considerat victima.
