Potrivit IndieWire, critica de film a Washington Post, Ann Hornaday, a murit la vârsta de 66 de ani, din cauza unui cancer cerebral. Anunțul a fost făcut luni, iar textul publicat de publicație notează că Hornaday a fost o critică de ziar pionieră, care a crescut o familie, a scris timp de decenii cu finețe și a depășit majoritatea colegilor, mulți dintre aceștia trecând acum la Substack sau la muncă freelance. Critica de film din presa cotidiană se stinge, se arată în relatare.
Hornaday a fost respectată în breaslă pentru recenziile și eseurile care i-au adus nominalizarea ca finalistă la Premiul Pulitzer în 2008. A publicat în 2017 volumul „Talking Pictures: How to Watch Movies”, în care discuta cu realizatori despre artă, printre ei Kenneth Lonergan despre dialog, Robert Altman, descris de ea ca maestru al realismului în sunet, Jack Lemmon despre actorie și Spike Lee despre cinematografie. În 2022 scria că „dintre toate mediile artistice, cinemaul ocupă cel mai dificil spațiu între fabricație și realitate”.
Născută pe 9 martie 1960 în Iowa City, Ann Mills Hornaday a fost adoptată la naștere de urologul William R. Hornaday Jr. și de soția sa, fosta Mary Mills, care activa în filantropia locală. A crescut în Des Moines și a absolvit Smith College în 1982, specializarea științe politice. A petrecut doi ani la Ms. Magazine în New York ca asistent personal al cofondatoarei și activistei feministe Gloria Steinem. A colaborat freelance pentru New York Times și Premiere magazine, a fost critic de film la Austin American-Statesman între 1995 și 1997, apoi la Baltimore Sun, înainte de a intra la The Washington Post în 2002. După 23 de ani a acceptat un buyout în 2025.
Hornaday rămâne în viață prin soțul Lawrence Greenia, cu care a fost căsătorită 26 de ani, fiica Victoria Greenia, fiica vitregă Leila Greenia și fratele William Hornaday III. Scurt înainte de moarte a terminat o carte despre realizarea în culise a lungmetrajului lui Alan J. Pakula din 1976 „All the President’s Men”, cu Robert Redford și Dustin Hoffman în rolurile lui Woodward și Bernstein. Volumul, programat provizoriu pentru 2028, tratează filmul ca pe un exemplu de colaborare supremă în cinema.
Unul dintre filmele preferate ale criticei a fost „Thelma and Louise” de Ridley Scott, o referință constantă în reflecțiile sale despre reprezentarea femeilor. În 2023 scria că filmul nu avea legătură cu viața ei reală, „în afară de exaltarea de a vedea două femei porni pe teritoriu, fără să le pese și având nevoie doar una de alta pentru sprijin”. Fostul coleg Jada Yuan amintea că Hornaday trimitea note de apreciere semnate „Your fan, always” și că, după ce s-a îmbolnăvit, a sunat-o pentru a nu păstra secrete de la prieteni.
