Potrivit Cinefilia, Andrei Zviaghințev revine pe marile ecrane după o absență de nouă ani, perioadă marcată de o luptă pentru supraviețuire și de o problemă medicală gravă. Lungmetrajul „Minotaur” a fost adus în România de distribuitorul Bad Unicorn și a intrat în programul cinematografelor pe 13 noiembrie 2026. Producția a sosit în țară cu distincția Grand Prix obținută la Festivalul de la Cannes 2026 și a generat interes imediat în rândul publicului autohton. În cadrul selecției Les Films de Cannes à Bucarest, la o jumătate de oră de la punerea în vânzare a biletelor două săli erau deja sold out, iar echipa distribuitorului confirmă un apetit ridicat și după intrarea filmului în programul obișnuit.
Regizorul preia premisa clasică a lui Claude Chabrol din „La Femme infidèle” (1969) și a reinterpretării hollywoodiene „Unfaithful” (2002) a lui Adrian Lyne și o transplantează în Rusia anului 2022, în contextul războiului din Ucraina și al campaniei de mobilizare militară. Povestea urmărește un om de afaceri burghez care descoperă infidelitatea soției și încearcă să șteargă urmele unei crime născute din gelozie, mecanică narativă folosită anterior pentru un thriller psihologic despre moravurile unei clase privilegiate.
Protagonistul este Gleb Morozov, interpretat de Dmitriy Mazurov, director al unei companii de succes care încearcă să mențină aparențele unei vieți ordonate. Presiunile corporatiste îl obligă să predea un contingent de angajați pe listele de mobilizare, iar efortul său de a interveni ascunde și un calcul economic. În paralel, suspiciunea trădării conjugale din partea soției Galina, jucată de Iris Lebedeva, transformă existența burgheză într-un câmp psihologic. Zviaghințev folosește din nou familia ca spațiu de investigație a esenței umane, iar Rusia contemporană este zugrăvită cu o tușă kafkiană, marcată de apatie, cenzură și propagandă.
Filmul a fost realizat în Letonia, unde echipa a recreat atmosfera orașelor de provincie rusești și blocurile perioadei sovietice. Imaginea semnată de Mikhail Krichman construiește cadre geometrice și reci, încărcate de tensiune asfixiantă, iar designul de scenă realizat de Masha Slavina și Andrey Ponkratov ancorează personajele într-o opulență artificială. Un moment tehnic notabil este scena din restaurant, filmată cu două camere într-o dublă fluidă, care sugerează intimitate în timp ce ascunde dușmănii. Coloana sonoră, semnată de Evgueni și Sacha Galpérine, rămâne discretă și evită efectele melodramatice.
Mutarea dramei burgheze în Rusia anului 2022 leagă resorturile intime ale geloziei de teroarea sistemică a unui stat în război. Potrivit recenziei, rigurozitatea clinică și geometria rece a cadrului lasă o notă de reținere. În ciuda excelenței tehnice, „Minotaur” riscă să rămână un exercițiu cerebral, cu o distanță analitică care privează spectatorul de intensitatea viscerală sau de catarsisul devastator întâlnite în „Leviathan” sau „Nelyubov”. Rămâne o piesă de rezistență pentru cineaști și o radiografie cinematografică necesară, în care emoția brută cedează în fața unei lucidități glaciale.













