Potrivit Variety, premiera de vineri seară de la Telluride Film Festival a adus în centrul discuției despre sezonul de premii Tender Loving Care, cel mai probabil ultimul lungmetraj al lui Mike Leigh. În vârstă de 83 de ani, regizorul se confruntă cu myosotis, o afecțiune musculară care l-a împiedicat să participe la proiecția de la Telluride, iar Bleecker Street programează lansarea în cinematografe pe 4 decembrie, după un traseu de toamnă rezervat titlurilor luate în serios.
Filmul urmărește munca zilnică a îngrijirii, prin Amy, interpretată de Kate O’Flynn. Actrița, nominalizată la Emmy pentru Widow’s Bay și care ar putea câștiga pe 14 septembrie, joacă o asistentă socială care susține un tată în declin, marcată de o despărțire și ținută pe linia de plutire de vin și de Rosie, cea mai bună prietenă jucată de Alice Bailey Johnson. Marion Bailey apare ca mama lui Amy și a fost remarcată la Telluride, iar Paul Jesson interpretează tatăl bolnav. O’Flynn a primit primul său rol de la Leigh în Happy-Go-Lucky, la 21 de ani, și revine acum pentru ceea ce pare a fi filmul de încheiere a carierei.
Dosarul lui Leigh la Oscar este unul neobișnuit: șapte nominalizări și zero premii. A primit Palme d’Or și Leul de Aur și are cinci decenii de filme care au format generații de actori. De două ori, pentru Secrets & Lies și Vera Drake, Academia l-a nominalizat simultan la scenariu și regie, semn al recunoașterii constante fără închiderea distanței finale.
Discuția din jurul lui Tender Loving Care se concentrează mai puțin pe un apel la compasiune legat de vârstă și sănătate și mai mult pe valoarea lucrării în sine. Filmul este descris ca fiind în tonul caracteristic Leigh: ironic, melancolic, uman, atent la micile umilințe emoționale care definesc o viață. Finalul este prezentat ca unul dintre cele mai tulburătoare din ultimul deceniu.
Calea de campanie pare să treacă prin interpretări. O’Flynn și Bailey sunt cele mai evidente opțiuni, cu posibilitatea ca echipa să le poziționeze separat, O’Flynn în rol principal și Bailey în rol secundar, pentru a evita riscul ca două actrițe din același film să concureze în aceeași categorie. Ultima dată când Academia a nominalizat două actrițe principale din același titlu a fost Thelma & Louise, cu Susan Sarandon și Geena Davis, în 1991. Bailey Johnson este de asemenea menționată ca opțiune pentru categoria secundară.
Strategia festivalieră este esențială pentru un dramă britanică intimă care nu poate concura pe toate fronturile ca un tent-pole de studio. Telluride a construit gura de public, Toronto ar trebui să lărgească conversația critică și în industrie, iar New York Film Festival plasează filmul în centrul ecosistemului american de premii. Distribuitorul trebuie să transforme această acumulare în voturi.
Argumentul cel mai solid pentru Leigh rămâne istoric, nu sentimental. Academia are obiceiul de a onora artiștii postum, iar campania mai respectuoasă face cazul în timp ce artistul este încă prezent și lucrează la comandă deplină a mijloacelor sale. Tender Loving Care poartă numele ales de regizor și, în această lectură, merită luat în considerare pe baza propriilor merite, nu a circumstanțelor personale.
