Într-un interviu acordat Collider, Max Winkler – cunoscut pentru direcțiile sale la „American Horror Story” și la serialul „New Girl” – a detaliat procesul de creare a esteticii pentru noul sezon al „Monster: The Lizzie Borden Story”.
Winkler a menționat că a studiat lucrările lui Powell și Pressburger, în special „The Red Shoes” și „Black Narcissus”, pentru a captura o lumină teatrală, cu iluminat intens și culori saturate. În colaborare cu cinematograful Michael Bauman, care a fost nominalizat la Oscar în 2026, au folosit „iris” și mișcări de cameră neconvenționale pentru a reda o stare de „acid”, potrivită tematicii seriei. Referințele nu s-au limitat la filme; el a citat și „Atonement” de Joe Wright, apreciat pentru mișcările lente ale camerei, și chiar „Noises Off”, un teatru în care personajele intră și ies din camere în mod ritmic.
Un alt punct de interes a fost scena de vomă, considerată una dintre cele mai dificile din producție. Toate efectele au fost realizate în mod practic, cu teste repetate pentru a obține consistența dorită. Montajul a reprezentat un adevărat „monstru”, iar editorul Jack Price a fost elogiat pentru abilitatea de a integra materialul într-un mod coerent. Actorii, în special Rebecca Hall, au trebuit să facă față situațiilor neplăcute, iar coordonarea cu efectele speciale a fost esențială pentru a menține realismul.
În ceea ce privește conținutul narativ, Winkler a subliniat că, deși seria are un ton umoristic și întunecat, ea se bazează pe o poveste de dragoste între Bridget și Lizzie. Această abordare a fost susținută de colaborarea cu Ryan Murphy și Ian Brennan, care au oferit scenariul și direcția creativă. Actorii au beneficiat de libertate artistică, permițându-le să exploreze momente neașteptate și să aducă energie și imediatitate în interpretare.
În final, directorul a menționat că fiecare scenă a fost concepută pentru a fi vizual și emoțional memorabilă, iar provocarea de a crea o scenă de vomă practică a fost comparată cu pregătirea pentru „Omaha Beach” din „Saving Private Ryan”. Această analogie ilustrează complexitatea și intensitatea muncii din spatele unei producții de nivelul Netflix, unde fiecare detaliu contează pentru impactul final asupra spectacolului.
