La 35 de ani de la independență, în Republica Moldova se discută public dacă proiecțiile din săli ar trebui oferite în rusă sau în română. Potrivit RFI România, presa a constatat că în intervalele de vârf sunt programate în principal filme cu dublaj rus, în timp ce versiunile în limba română sunt mutate pe ore mai puțin solicitate. Situația este explicată în „Cronica lui Vitalie” de Vitalie Cojocari.
Contextul lingvistic este esențial pentru înțelegerea pieței. În România filmele străine sunt subtitrate, în timp ce în spațiul rus tradiția este dublajul, practică întâlnită și la bulgari sau italieni. În Republica Moldova, circa 15 la sută din populație, în special în orașe, folosesc uzual limba rusă, conform recensământului de anul trecut. Acești vorbitori cunosc slab sau deloc româna, în timp ce vorbitorii de română înțeleg de regulă rusa, moștenire a perioadei sovietice când limba rusă era obligatorie în orice adunare unde era prezent cineva care nu înțelegea româna, atunci denumită moldovenească. Din această asimetrie rezultă că publicul românofon acceptă mai ușor un film dublat în rusă, pe când un vorbitor de rusă întâmpină dificultăți cu un film subtitrat în română.
Datele despre programare vin din piață. Jurnalista TVR Moldova Carina Muller a relatat pe Facebook un reportaj pe tema limbii în săli. Centrul Național al Cinematografiei din Republica Moldova a sondat distribuția și a identificat că 7 din 10 proiecții sunt dublate în rusă. La Ministerul Culturii de la Chișinău a existat o inițiativă de introducere a unei cote obligatorii pentru filme dublate sau subtitrate în română, în concordanță cu prevederea constituțională care stabilește limba română ca oficială. Inițiativa a dispărut fără explicații clare, iar reprezentanții ministerului au declarat pentru TVR Moldova că nu știu unde s-a pierdut propunerea. În prezent instituția analizează opțiuni pentru conformarea la prevederile legale.
Un factor invocat este economic. Nu există o industrie de dublaj în limba română nici la Chișinău și nici la București, spre deosebire de Italia sau Rusia. În trecut, la Chișinău actorii dublau inclusiv filme rusești difuzate la televiziune, iar versiunile în română erau apreciate ca fiind mai bune și mai amuzante decât originalul. O soluție tehnică simplă ar fi subtitrarea, cu materiale preluate ușor și ieftin de la distribuitorii din România. În acest moment, potrivit sursei, filmele sunt importate legal din Kazahstan cu dublaj în rusă.
Discuția pune întrebarea cine stabilește limba de vizionare: spectatorul, piața sau statul. Un indiciu despre cerere îl oferă evenimentul Zilele Filmului Românesc de anul trecut la Chișinău. Biletele s-au epuizat în două ore, iar numărul doritorilor a fost de trei ori mai mare decât locurile disponibile în cinema, semn că limba română poate genera interes și venituri, dacă cineva asumă riscul de a contrazice preferința pentru versiunile rusești.
