Potrivit MUBI Notebook, prima întâlnire cu Lee Chang-dong a avut loc în aprilie 2025, în biroul său din districtul Mapo, Seoul. Regizorul aștepta deja cu notițele și întrebările trimise în avans. După o scurtă discuție, tonul s-a schimbat. Jurnalistul a spus că două ore ar fi suficiente. „Not enough”, a răspuns el. Discuția a durat aproape patru ore, cu un poster mare al lui „Secret Sunshine” (2007) în spate. Întâlnirea a avut loc înaintea unei retrospective a operei sale la New Horizons Film Festival din Polonia, unde Lee nu a putut ajunge fizic pentru că lucra la „Possible Love” (2026), primul său lungmetraj după „Burning” (2018). O a doua întâlnire, toamna, după premiera filmului, a completat conversația.
Înainte de cinema, Lee era scriitor și nu se vedea în industrie. La începutul anilor 1990, o întâlnire cu regizorul Park Kwang-su a schimbat direcția. După ce Lee propusese sugestii pentru adaptarea romanului „To the Starry Island” de Lim Chul-woo, Park i-a cerut să scrie scenariul. Lee a acceptat cu condiția să lucreze și ca asistent de regie, pentru a observa platoul. În ziua în care filmările urmau să înceapă, primul asistent a fost demis și Lee a preluat locul. Fără experiență, s-a raportat la planșele de filmare și a pus întrebări despre unghiul camerei, despre alegerea unui cadru lung în loc de cadre inverse și despre ce funcționează cinematografic. În felul acesta, spune el, a devenit regizor.
Contextul era o Coreea de Sud ieșită din decenii de guvernare autoritară. În documentarul „Lee Chang-dong: The Art of Irony” regizorul își amintește că, în jurul anului 1990, scriitorii începuseră să se adune pentru a vorbi despre filme, nu despre literatură. Fascinația pentru cultura vizuală „a izbucnit ca apa care sparge un baraj”. Mutarea în cinema nu a fost împlinirea unei ambiții de-o viață, ci încercarea de a înțelege cum funcționează o poveste pe ecran și de a învăța să regizeze punând sub semnul întrebării alegerile prin care cinema-ul creează sens.
„Possible Love” urmărește două cupluri căsătorite din lumi sociale diferite. Ho-seok și Mi-ok, interpretați de Sul Kyung-gu și Jeon Do-yeon, sunt un cuplu din clasa muncitoare. Ye-ji și Sang-woo, jucați de Cho Yeo-jeong și Zo In-sung, aparțin vechii clase superioare sud-coreene. Viețile lor se intersectează printr-un proiect documentar pe care Ye-ji vrea să-l finalizeze cu participarea primului cuplu. Filmul ei tratează un conflict al muncitorilor și concedierile care au urmat, evenimente care l-au lăsat pe Ho-seok cu un traumatism nerezolvat. Structura documentar în film pune în discuție cum camera înregistrează realitatea și, în același timp, modelează relațiile din fața ei.
În conversație, Lee revine la „Oasis” (2002) și la întrebarea despre iubirea imposibilă. El povestește că ideea a apărut la Cannes în mai 2000, după proiecția lui „Peppermint Candy” (1999) și după ce a văzut „Dancer in the Dark” (2000) al lui Lars von Trier. A realizat atunci că filmele despre realitate brutală oferă totuși o fantezie privitorului și s-a întrebat ce fel de filme face. Despre lumină vorbește ca despre esența mijlocului cinematografic, despre momentul în care lumina este percepută și încadrată, și despre felul în care ea apropie sau îndepărtează privitorul de realitate.
