Damian Kocur, regizorul lui Under the Volcano, avansează cu lungmetrajul La Manche, prezentat la Venice Production Bridge. Producția este semnată de Kijora Film și are ca coproducători Oma Inge Film din Germania și Les Contes Modernes din Franța, potrivit Variety.
Kocur este cunoscut pentru premiera de la Veneția Bread and Salt și pentru Under the Volcano, selecționat drept candidatura poloneză la Oscar în 2024. Noul proiect este descris de regizor ca o radiografie a Poloniei contemporane, centrată pe exploatarea stereotipurilor și a traumei istorice, nu ca un film de gen sau un comentariu social.
Protagonistul este un tânăr locuitor al Varșoviei care primește o ofertă de muncă pe un platou străin care se va filma în Polonia. Misiunea sa este să găsească locații și actori neprofesioniști, ceea ce îl poartă într-o călătorie în țară. Subiectul include criza de la granița polono-belorusă, abordată anterior de Agnieszka Holland în Green Border.
Regizorul spune că elementul legat de graniță rămâne dominant și cel mai important al filmului, dar la acest moment poate fi discutat doar dintr-o perspectivă post-traumatică. El consideră că un cinema intervențional, capabil să influențeze opinii publice și politice, are sens doar când este actual, iar în acest sens filmul lui Holland a epuizat subiectul.
Interesul internațional vine atât din traseul anterior al lui Kocur, cât și din tematică. Producătoarea Marta Szymanowska amintește că Under the Volcano a fost proiectat în peste 100 de festivaluri din lume. Deși profund local, acțiunea situată în orașe mici și sate de-a lungul frontierei polono-beloruse deschide o privire asupra zonelor de la marginea estică a Europei.
Anna Gawlita, care produce alături de Szymanowska pentru Kijora Film, vorbește despre o critică a perspectivei locuitorului de oraș asupra zonei rurale și a viziunii Occidentului asupra Estului, cu o examinare a polarizării interne a societăților. Kocur rămâne fidel metodei sale de lucru cu actori neprofesioniști, o abordare despre întâlnirea cu oamenii mai degrabă decât testarea abilităților de actorie.
Szymanowska spune că filmul provoacă percepția stereotipică a Poloniei ca „țară a traumei”, asociată cu Al Doilea Război Mondial și Holocaustul, și reia tema migrației printr-o legătură cu perspectiva istorică. Gawlita adaugă că regizorul abordează realitățile dure ale precarității contemporane, care afectează în special persoanele care intră pe piața muncii.
