Regizorul japonez Kore-eda Hirokazu a primit Cinema Honorary Award la Singapore International Film Festival, înaintea unei discuții pe scenă cu președintele festivalului Boo Junfeng, realizatorul lui „Apprentice”. Potrivit Variety, premiul, introdus în 2014 și acordat pentru contribuții de durată la cinematografia asiatică, i-a fost înmânat la National Museum of Singapore. Printre laureați anteriori se numără Im Kwon-taek, Garin Nugroho, Jafar Panahi și Deepa Mehta.
În cadrul conversației, Kore-eda a explicat de ce nu filmează niciodată un copil care plânge. „Nu e că nu pot sau că e dificil. Nu îl filmez”, a spus el. Regizorul a adăugat că idealul său este ca după vizionare spectatorii să-și amintească zâmbetul și plânsul copilului, nu momentul lacrimilor surprins pe peliculă.
Metoda sa de lucru cu copiii s-a schimbat în timp. Pentru „Shoplifters”, „The Truth” și „Broker”, a spus el, nu le-a dat copiilor scenariu. A rescris dialogul în jurul personalității și vocabularului copiilor întâlniți la casting, astfel încât să spună doar replici pe care le puteau rosti cu convingere, apoi le transmitea replicile pe platou sau descria o situație și îi lăsa să vorbească liber. Pe „Monster” le-a dat scenariu, considerând că subiectul riscant cerea o separare mai clară între copil și rol. În prezent decide de la caz la caz, copil cu copil și film cu film.
Două figuri au modelat această abordare. Hou Hsiao-hsien se alătură copiilor care se joacă într-o scenă, iese din cadru odată cu începerea filmării și îi lasă să continue, un truc pe care Kore-eda îl folosește acum. De la Ken Loach a învățat despre judecată. În „Kes”, un băiat descoperă pasărea pe care a crescut-o aruncată la gunoi după ce fratele său o ucide, iar reacția actorului tânăr nu seamănă cu o interpretare. Când Kore-eda l-a întâlnit pe Loach acum douăzeci de ani, în perioada „Nobody Knows”, Loach i-a spus că i-a cerut doar să meargă să caute pasărea dispărută. La întrebarea despre etică, Loach a spus că a înțeles riscul, dar a avut încredere că relația cu băiatul poate repara eventuala rană. Lecția, a spus Kore-eda, a fost că Loach cântărea fiecare plan pe măsură ce mergea.
Hou l-a influențat și în modul de a gândi scena. După ce a citit scenariul debutului „Maborosi”, care a câștigat Golden Osella la Veneția, Hou l-a prezentat unui compozitor, iar Kore-eda i-a arătat filmul terminat. Critica a fost severă. Hou l-a întrebat dacă a storyboard-uit fiecare scenă și a filmat exact așa cum era desenat. Kore-eda a confirmat. Hou i-a spus că mai întâi se intră în locație, se simte spațiul, se vede cum cade lumina și atunci se decide cum se mișcă actorii, iar abia apoi se alege poziția camerei. Kore-eda a spus că a jurat atunci să nu mai deseneze storyboards.
Regizorul vede cele două filme din 2026, „Sheep in the Box” și „Look Back”, ca pe o întoarcere la rădăcini. „Sheep in the Box”, care a concurat la Cannes, urmărește un cuplu al cărui fiu de șapte ani a murit cu doi ani în urmă și care adoptă un robot umanoid construit din datele copilului. Kore-eda spune că e despre munca de doliu și despre cum să spui corect la revedere celor morți. „Look Back”, adaptarea live-action a manga lui Fujimoto Tatsuki despre două fete legate de dragostea pentru desenul manga, a jucat în competiție la Veneția și se deschide în Singapore pe 29 octombrie, după trecerea prin festival. Kore-eda scrie în prezent în timpul călătoriei de la Londra la Thailanda și Singapore și speră să înceapă filmările unui proiect în jurul acestui moment anul viitor, cel mai devreme, sau în anul următor dacă va fi dificil. El a spus că nu are interes pentru inteligența artificială și că sfatul unui coleg din perioada televiziunii a fost să imagineze fața unei singure persoane când scrie, nu publicul în general.
