În weekendul în care se desfășoară festivalul de la Veneția, la o aruncătură de gondolă de competiția oficială, Reply AI Film Festival pune în circuit aproape 60 de scurtmetraje generate integral cu inteligență artificială. Potrivit IndieWire, jurnalistul invitat în juriu alături de Oscar winner-ul Gabriele Salvatores, co-regizorul The Lion King Rob Minkoff și regizoarea Twilight și Thirteen Catherine Hardwicke, a petrecut circa șase ore cu selecția. Concluzia după vizionare este una de mijloc: nici convertire totală la posibilitățile AI în film, nici respingerea totală ca slop fără loc în cinema.
Reply AI există de doar câțiva ani și evoluția este vizibilă. Scurtmetrajele din acest an merg de la clipuri de două minute până la puțin peste jumătate de oră, majoritatea situându-se între 7 și 15 minute. În comparație cu perioada în care un minut generat era considerat impresionant, controlul asupra fidelității vizuale, generării audio și duratei s-a schimbat. Efectele vizuale par extrem de convingătoare, iar zona generală a uncanny valley specifică începuturilor pare depășită, chiar dacă unele sunete rămân robotice sau prost mixate.
Autorii nu mai folosesc un singur model și un prompt simplu, ci combină mai multe modele și uneori instrumente VFX clasice, punând în valoare punctele forte ale fiecăruia. Printre finaliști, A Face Only a Mother Could Love de Robert Gaudette, un canadian la primul film, propune o întâlnire romantică cu un bărbat cu o afecțiune de tip Proteus Syndrome urmărit de ani de zile în parc. Centenarian Kindergarten, de la studioul chinez 2x Labs, urmărește centenari într-o creșă distopică pentru vârstnici supravegheați de roboți. Ambele arată cum AI poate deschide reprezentări dificil de produs altfel.
În același timp apar tipare obosite. Multe scurtmetraje sparg al patrulea perete pentru a comenta propria lor fabricare, o idee care se repetă până la epuizare. În descrierile trimise pentru premiul AI For Good, creatorii invocă frecvent depășirea barierelor fizice și financiare și iterația rapidă. Pentru jurat, aceste formulări nu mai conving, iar multe lucrări se simt mai degrabă ca demonstrații de concept pentru un lungmetraj decât ca scurtmetraje încheiate. Kev de Mike Bennion, un mockumentar despre un tânăr orb pasionat de fotbal, generat integral, a produs o empatie deranjantă tocmai pentru că era prezentat ca real.
Experimentele care au rămas sunt cele non-narative. Field Notes de Arielko Kotzer, rămas în afara primelor zece, folosește o buclă de feedback în care narațiunea generată de ChatGPT despre propria existență este dusă în Midjourney pentru imagine, ElevenLabs pentru voce și Suno pentru sunet. Oobado de Charles Dillon Ward reimaginează cadre iconice din Taxi Driver, Titanic, The Matrix, A Trip to the Moon în verde total, cu personaje în costume verzi fără chip. Concluzia este că AI poate fi util în pre-vizualizare sau VFX, dar își găsește locul doar dacă devine propriul mediu, nu o imitație a cinematografiei umane.
