Potrivit RogerEbert.com, regizorul și protagonistul Jordan Firstman a vorbit la Ritz-Carlton, cu ore înainte să prezinte filmul și să primească Breakthrough Award la Chicago International Film Festival. „Club Kid” a fost văzut anterior la Cannes, TIFF și NYFF, iar Firstman a fost intervievat de publicație despre trecerea de la pista de dans la fotoliul de regie, alegerea coloanei sonore și momentul în care se pleacă de la petrecere, te adaptezi sau începi una nouă.
Filmul de debut îl are în centru pe Peter, un promotor de petreceri underground care conduce un club alături de partenera sa de afaceri Sophie, interpretată de Cara Delevingne. Anii de petreceri nocturne, relații fugare și consum de droguri îi afectează corpul și mintea. În acest context, Peter află că a devenit, fără să știe, tatăl lui Arlo, jucat de Reggie Absolom, care și-a petrecut primii zece ani în Marea Britanie. După decesul mamei biologice a băiatului, Peter devine un părinte implicat, confruntându-se cu modul în care paternitatea îl eliberează și îl restrânge în același timp. Pelicula explorează cum se definesc maturitatea și ritualurile de creștere pentru persoanele queer, unde marcajele tradiționale ale adultului nu sunt la fel de clare.
Firstman spune că a urmărit o mentalitate „one for them, one for me”. A inclus comedie fizică largă, precum secvența în care Peter îl împinge pe Arlo sau momentul cu cele două vărsături, pentru a oferi puncte de acces universal, în timp ce păstrează referințe specifice scenei gay din New York. A educat echipa, inclusiv directorul de imagine Adam Newport-Berra, despre limbajul queer, iar detalii precum „mama lets research” sau meme-ul „Miley, what’s good?” funcționează ca semnale pentru publicul inițiat. Un personaj-cuzin introdus de la început are rolul de a explica drogurile și jargonul, astfel încât filmul să nu fie exclusivist.
Coloana sonoră a fost construită cu atenție la actualitate. Pentru scena în care Peter îl caută pe Arlo, Firstman a ales „Crank” de Slayyyter, piesă lansată pe albumul „Worst Girl in America” în martie acestui an, înainte de lansarea completă a discului. Versiunea folosită în film a fost editată pentru a prelungi anumite părți. Pentru un montaj cu tentă melancolică, a ales „Swimmers”, piesă salvată de ani pe Spotify, iar secvența a fost gândită cu referințe vizuale la „Basquiat”, în special în modul de crossfade al cadrelor la fereastră.
Despre ritualurile de creștere, Firstman vorbește despre sindromul Peter Pan în comunitatea queer și despre club ca spațiu de familie, dar nu neapărat de maturizare. El descrie cum petrecerea a devenit pentru el un loc de eliberare ocazională, nu un obicei, și cum a început să cultive prietenii în afara scenei, prin cine și convorbiri. În discuție apare și albumul „Secrets”, iar piesa „Mother’s prayer” este citată ca o reflecție despre răbdare și timing în creație. Regizorul spune că „Club Kid” s-a putut face acum, după peste un deceniu în industrie, când simțea că are suficientă experiență pentru un debut coerent.
