Javier Giner, după succesul seriei „I, Addict”, face debutul de lungmetraj cu „This Solitude”, prezentat în secțiunea New Directors a Festivalului Internațional de Film San Sebastián 2026. Filmul, o dramă, îl urmărește pe Oriol Pla și Marina Salas în rolul a doi foști iubiți, rătăciți de durere, precaritate și oboseală. Giner îl descrie ca pe un răspuns la expunerea excesivă a seriei anterioare, o producție mai mică, mai brută și mai intimă.
O schimbare de cadru marcată de mutarea din Madrid în Bilbao reprezintă un „homecoming” pentru regizor. Prima versiune a scenariului avea loc în capitală, dar după „I, Addict” a fost rescrisă pentru a reflecta Bilbao, „către care el are o legătură profundă”. Giner spune că filmul nu este autobiografic în mod direct, dar conține „mult din mine” și că „Bilbao în film este același Bilbao din viața mea”.
Colaborarea cu Oriol Pla și Marina Salas continuă, iar Giner subliniază importanța unei „cuadrilla”, a unei familii alese, în care încrederea este esențială. În acest fel, regizorul poate aduce și tineri talente, construind un teren comun pentru creație. „Am ales să lucrez cu oameni pe care îi iubesc și îi admir, iar acest mod de a crea permite introducerea de noi voci”, spune Giner.
Tema centrală a filmului este singurătatea colectivă, iar Giner explorează cum sistemul de turbo-capitalism împinge oamenii spre izolare. Filmul nu oferă răspunsuri definitive, ci pune întrebări despre responsabilitatea individuală și despre modul în care precaritatea materială afectează relațiile și dragostea. „Este despre clasă, precaritate și oboseală”, explică regizorul, evidențiind că realitatea multor creatori este una de muncă de zi cu zi, de la joburi pentru a supraviețui, în timp ce își păstrează vocația artistică.
Luisa Matienzo, inițial președinte executiv, a devenit co-scriitor al filmului. În primele zile de producție, Giner a recunoscut că nu ar fi putut continua fără semnarea scenariului de către ea, transformând relația într-o colaborare de co-scriere. Diferențele de generație și gen au adăugat o profunzime suplimentară filmului, iar Giner îl consideră o onorare a creatorilor care lucrează sub condiții de precaritate. Conform Cineuropa, acest proiect reprezintă o contribuție semnificativă la înțelegerea dinamicii producției audiovizuale contemporane.
