iPhone 18 Pro și Pro Max introduc o diafragmă cu lame variabile pe lentile, potrivit No Film School. Camera de pe iPhone 17 Pro deschidea la f/1.78, iar noua generație ajunge la f/1.48 și se poate închide până la f/4. Anunțul apare alături de alte noutăți pentru seria 18 și este prezentat ca un efort tehnic de a adăuga funcționalitate unei camere de buzunar.
Posibilitatea de a regla diafragma, similar cu ceea ce se întâmplă pe camerele de cinema sau pe modele precum Fuji X-H2S și Sony FX3, permite controlul expunerii fără a modifica ISO sau a adăuga filtre ND externe. Schimbarea expunerii prin ISO poate produce diferențe de zgomot între cadrele aceleiași scene, iar modificarea timpului de expunere schimbă senzația de mișcare. Mixarea de cadre la f/2 și f/4 în aceeași secvență este o practică curentă, iar controlul prin diafragmă păstrează coerența imaginii fără ajustări care să necesite corecții ulterioare.
Intervalul ales, aproximativ trei trepte de la 1.4 la 4, este explicat prin modul în care se lucrează pe platou. Diafragma maximă este, în general, cât de larg pot fi construite lentilele, iar capătul închis este cel care ridică întrebări. Lentilele de calitate se opresc adesea la 16, 22 sau chiar 32, dar pe un senzor și o optică de telefon adâncimea de câmp este deja mare. Dincolo de f/4 apare riscul de difracție și calitatea imaginii scade, iar beneficiul de a închide mai mult este redus.
Limitarea la f/4 este probabil legată de constrângeri de inginerie, deoarece lame mai mari necesită spațiu și timp de deplasare. Pentru filmare, f/4 reprezintă un punct de echilibru în care nevoia de a închide mai mult este improbabilă. Trei trepte de lumină oferă o flexibilitate semnificativă, mai ales combinată cu ajustări mici de ISO și viteză de obturare, și permit crearea de imagini consistente.
Articolul notează că majoritatea cineaștilor lucrează în t-stopuri, nu în f-stopuri, dar specificațiile Apple sunt date în f-stopuri pentru că sunt mai ușor de înțeles de către public. T-stopurile măsoară lumina efectiv transmisă, iar la lentilele cu puțină sticlă pierderea este mică, astfel că diferența este neglijabilă. Se menționează și accentul pus pe instrumentele de răcire, interpretat ca un semn că Apple țintește utilizatorii care folosesc procesare susținută, adică cineaștii.
Se face referire la istoria iPhone-ului în film, de la „Tangerine" până la „28 Years Later", ca exemplu al platformei care a devenit un reper pentru munca serioasă pe telefon. Fotografia și conținutul scurt beneficiază și ele, dar controlul diafragmei este văzut ca un avantaj mai ales pentru filmare.
