Seria In vitro a fost proiectată în secțiunea Series a celui de-al zecelea Festival de Film de la Santander, potrivit Cineuropa. Producția este semnată de Alejandra Guimeră și Marc Crehuet, care au și regizat, și îi are în distribuție pe David Verdaguer și Bruna Cusí, parteneri anterior pe Summer 1993. Proiectul este realizat de Moiré Films, Rodar y Rodar și 3Cat și va ajunge toamna pe canalul 3Cat, respectiv pe platforma HBO Max.
În interviul acordat după proiecție, Guimeră explică că serialul nu se adresează doar persoanelor care vor să devină părinți. Povestea este gândită pentru un public larg, inclusiv pentru cei care nu își doresc copii, pentru că pune în discuție incertitudinea deciziei și presiunea socială care prezintă maternitatea și paternitatea ca pe un pas obligatoriu în viața adultă.
Cei doi creatori spun că au vrut să pună pe masă realități concrete legate de reproducerea asistată. Printre acestea se numără constatarea că, biologic, 40 de ani nu echivalează cu 30, precum și faptul că știința permite constituirea de familii și modele familiale diverse. În același timp, domeniul generează sume importante și ridică întrebări despre limite. În Europa se discută despre cadrul legal, anonimatul donatorilor, turismul reproductiv și măsura în care anumite reglementări favorizează businessul. Intenția declarată este de informare, nu de judecată.
Marc Crehuet vorbește despre alegerea genului. El recunoaște că nu știe dacă comedia este cea mai bună cale, dar este cea pe care o preferă, cu elemente dramatice puternice. Pentru In vitro au folosit eticheta de dramedy, pentru a evita trivializarea suferinței asociate tratamentelor și în același timp pentru a nu face un dramă directă, considerată prea intensă. Cercetarea a pornit din cercul apropiat, cu experiențe ale surorii mai mari a lui Guimeră și a surorii lui Crehuet, plus prieteni apropiați, completată de interviuri cu pacienți și cu profesioniști din clinici, embriologi și ginecologi.
Diferența față de serialele medicale clasice este dată de centrul narativ. Deși medicina este prezentă, munca se concentrează pe biologi care acționează ca embriologi, selectând spermă și ovule și creând embrioni. Procesul presupune o călătorie emoțională profundă și adesea dureroasă, iar procesele psihologice ale pacienților au greutate mare. De aceea, spun creatorii, In vitro ar fi mai aproape de un serial despre psihologi decât despre medici. Fundalul personal include propriile tratamente ale cuplului, ani între primul copil și încercarea pentru un al doilea, care s-a încheiat prin decizia de a pune limite. În episoade apar teme precum donarea de ovule, durerea genetică, dorința, epuizarea, speranța și teama, iar diversitatea familială este tratată de la primul minut ca o realitate normală, nu ca un tabu.
