Potrivit Variety, lungmetrajul de debut „Hinotama: Ball of Fire” al regizorului japonez Yaza Takenoshin, absolvent al Universității Harvard în vara acestui an, rulează în selecția Nippon Cinema Now de la Tokyo Film Festival, secțiunea dedicată noilor cineaști japonezi.
Filmul îl urmărește pe Takeshi, interpretat de Riku Onishi, care asistă la destrămarea căsniciei părinților. Procesul este lent și inevitabil, cu semne de avertizare reținute, dar vizibile. Takeshi se epuizează în fața imperfecțiunilor părinților și se agață de povestea unei „bile de foc” despre care îi vorbește vechea prietenă Akari, jucată de Himena Irei, poate în speranța de a-și recăpăta uimirea copilărească față de lume.
Yaza a declarat anterior admirația pentru Ryusuke Hamaguchi, iar influența se vede în ritmul măsurat al imaginii și în observația atentă a personajelor în relații care se fracturează. Legătura este directă: imaginea este semnată de Yoshio Kitagawa, director de imagine colaborator al lui Hamaguchi, care s-a oferit să filmeze proiectul după ce studentul i-a cerut sfaturi. Kitagawa construiește compoziții simetrice, cu linii geometrice curate ale locuinței lui Takeshi și cu un obiect sau o persoană plasată central în cadru. Ordinea vizuală capătă în timp senzația unei cuști, amplificată de interpretarea lui Mari Kusu în rolul mamei, tensionată și frustrată.
Primele secvențe stabilesc un ritm aproape mecanic, punând în paralel repetarea numerelor pentru teste școlare cu numărarea cumpărăturilor la casă. Dialogul terț intră în această ordine, când tatăl lasă să se întrevadă nemulțumirea într-o remarcă scurtă, care escaladează apoi într-o ceartă în care cere respect și se plânge că copiii nu îl mulțumesc niciodată. Takeshi trece prin scene fără să-și arate propriul disconfort până când barajul cedează: distruge o pereche impecabilă de adidași sărind într-o baltă de noroi, moment cu atât mai izbitor cu cât camera rămâne imobilă și planurile au fost până atunci lungi.
Regizorul cere interpretări reținute, în special de la Onishi, care devine tot mai închis și tulburat, iar frustrările sale apar mai ales în întrebări despre bila de foc sau în priviri în gol. Abordarea mută devine uneori apăsătoare, cum se întâmplă în planurile cu copii aliniați ordonat în timp ce fratele mai mic Kento, jucat de Koe Odani, merge spre o nouă casă. O săritură în timp de trei luni ulterior destabilizează narațiunea, dar apar momente de patos, în special când Kento este nevoit să crească rapid și să ia inițiativa pentru a atenua suferința familiei.
Spre final, „Hinotama: Ball of Fire” se îndreaptă către un ton mai alegoric, care nu se potrivește cu elementele sale mai solide, în special observația graduală a fisurilor vizibile într-o familie tradițională. În ciuda acestui dezechilibru, Variety descrie debutul ca fiind extrem de promițător.
