Colaborarea dintre David Fincher și Quentin Tarantino pentru „The Further Misadventures of Cliff Booth” este prezentată, potrivit No Film School, ca un studiu de caz despre modul în care vocea unui autor se transferă către alt regizor. Proiectul este descris ca o pseudo-continuare a lui „Once Upon a Time... in Hollywood” și readuce personajul cascadorului interpretat de Brad Pitt într-o poveste de mister plasată în Los Angeles-ul anilor 1970.
În material se menționează că scenariul inițial primit de Fincher avea 230 de pagini și că Netflix a plătit 20 de milioane de dolari pentru acesta. Lansarea este anunțată ca fiind limitată în IMAX, iar faptul că Tarantino permite altcuiva să intervină asupra textului său este prezentat ca element central al discuției despre autorialitate.
Tarantino își construiește de obicei scenariile ample ca pe romane, adaptate zilnic pe platou, potrivit relatării. Deși el nu regizează filmul, Fincher a trebuit să traducă această manieră de lucru. În timp ce „Once Upon a Time... in Hollywood” folosea o structură cu ritm lent, de tip întâlnire prelungită, care convergea spre o dată istorică cunoscută, continuarea este văzută printr-o lentilă narativă diferită.
Fincher ar fi subliniat că atenția a rămas pe ciocnirile dintre personaje, mai degrabă decât pe mecanisme clasice de intrigă. Chiar dacă au fost tăiate zeci de pagini pentru a menține narațiunea strânsă, munca de caracterizare construită de Tarantino în proză ar fi fost păstrată.
Un detaliu adus în discuție este modul în care Fincher comprimă secvențe pe care Tarantino le scrisese pentru a fi mai scurte, o practică comparată cu modul în care regizorul lucrează și cu textele lui Aaron Sorkin. Tarantino ar fi fost, în cele din urmă, încântat de rezultat și anterior declarase că Fincher este singura persoană în care ar avea încredere cu materialul său.
No Film School notează și perspectiva unei viitoare proiecții duble la The Vista sau New Beverly, în contextul interesului pentru modul în care cele două voci se întâlnesc în același film.
