Potrivit RogerEbert.com, un autor cu aproape patru decenii petrecute în spatele microfonului publică o trecere în revistă a filmelor și serialelor care descriu viața în radio. Textul pornește de la relația parasocială dintre prezentator și ascultător, pe care o consideră centrală pentru două apariții recente: psihothrillerul cu Theo Rossi „Come With Me" și serialul psihologic de crime al MGM+ „American Hostage". În „Come With Me", Rossi interpretează un bărbat tulburat de retorica unui prezentator de radio de extremă dreaptă, jucat de Ron Perlman. „American Hostage" este o producție de epocă din 1977 cu Jon Hamm în rolul unui reporter radio din Indianapolis devenit negociator ad-hoc când un speculator imobiliar, interpretat de Giovanni Ribisi, ia ostatici un broker ipotecar. Povestea stă la baza și a lui „Dead Man’s Wire", semnat de Gus Van Sant.
Pentru filme, autorul evidențiază mai multe titluri considerate reprezentative. „Play Misty For Me" (1971) este prezentat ca debut regizoral al lui Clint Eastwood, filmat cu autenticitate la postul real KRML din Carmel-by-the-Sea, cu Eastwood în rolul prezentatorului nocturn de jazz Dave Garver și Jessica Walter în rolul lui Evelyn. „Good Morning, Vietnam" (1987) aduce Robin Williams în rolul inspirat din DJ-ul Adrian Cronauer al Armed Forces Radio Service, într-un film regizat de Barry Levinson în care scenele comice cu Bruno Kirby sunt apropiate de spiritul radioului rebel din anii 1960. „Talk Radio" (1988) al lui Oliver Stone, inspirat din piesa lui Eric Bogosian și din asasinarea prezentatorului Alan Berg, îl are pe Bogosian în rolul unui provocator. „Private Parts" (1997) îl arată pe Howard Stern în rolul său, combinând ascensiunea în carieră cu un portret al fragilității personale. „Talk to Me" (2007), regizat de Kasi Lemmons, îl are pe Don Cheadle în rolul lui Petey Greene, prezentator din Washington D.C. care depășește dependența și închisoarea pentru a deveni o voce influentă. Sunt menționate și „Radio Days" (1987), „Pump Up the Volume" (1990) și „Pirate Radio" (2009).
Sunt incluse și filme care, potrivit autorului, ratează esența radioului. „FM" (1978) este descris ca având o imagine stângace a postului Q-SKY FM, cu o presupusă rebeliune a DJ-ilor care ignoră contextul punk și new wave, deși coloana sonoră este apreciată. „On the Line" (2022), cu Mel Gibson în rolul prezentatorului nocturn Elvis Cooney, este calificat ca slab filmat și repetitiv, fără legătură cu realitatea mediului radio.
La televiziune, lista începe cu „WKRP in Cincinnati" (1978-1982), creat de Hugh Wilson după experiențe proprii în vânzări radio, cu arhetipuri precum directorul de programe Andy Travis, DJ-ul Dr. Johnny Fever, Venus Flytrap și reporterul Les Nessman. „Newsradio" (1995-1999) este amintit pentru distribuția cu Dave Foley în rolul directorului de știri al postului WNYX și pentru tonul satiric. „Frasier" (1993-2004) apare pentru secvențele în care personajul principal oferă sfaturi la postul fictiv KACL, iar „Northern Exposure" (1990-1995) pentru postul independent KBHR 570 AM al lui Chris Stevens, interpretat de John Corbett, folosit ca narator al comunității din Cicely, Alaska.
Sunt semnalate și două eșecuri televizate. „Hello, Larry" (1979-1980), cu McLean Stevenson în rolul unui prezentator divorțat la postul KLOW, este descris ca lipsit de umor, cu un decor radio irelevant, ajuns pe locul 12 în clasamentul TV Guide al celor mai proaste 50 de emisiuni. „Rhythm & Blues" (1992-1993) este prezentat ca sitcom despre un post urban negru din Detroit care angajează un DJ alb, Bobby Soul, interpretat de Roger Kabler, o premisă considerată neinspirată și fără înțelegerea funcționării radioului.













