Includerea lui „DAU”, de Ilya Khrzhanovsky, in competitia principala a celei de-a 83-a editii a Festivalului de Film de la Venetia a reaprins dezbaterea despre prezenta cineastilor rusi pe marile scene internationale. Cu cateva saptamani inainte de deschidere, ministerele ucrainene de Externe si Cultura si Ambasada Ucrainei in Italia au criticat selectia, aratand ca ar fi vorba despre un proiect legat de statul rus si de retelele sale de influenta. Reactia a venit pe fondul unei discutii mai largi despre cum gestioneaza festivalurile si institutiile culturale relatia cu productiile asociate Rusiei dupa invazia pe scara larga din februarie 2022.
Directorul artistic al Venetiei, Alberto Barbera, a raspuns public pe Instagram, sustinand ca „DAU” nu este un film rus si nu este propaganda pro-Putin. Khrzhanovsky a negat pe Facebook ca ultimul episod al proiectului sau ar fi sustinut de finantare rusa sau ar reprezenta un instrument al politicii culturale de stat. In discutia cu Variety de pe pragul festivalului, regizorul a spus ca de la inceputul razboiului pozitia sa este clara si ca se afla de partea Ucrainei.
Potrivit Variety, pe masura ce conflictul intra in al cincilea an, se contureaza o apropiere. In ultimul an, cineasti nascuti in Rusia au obtinut premii la Venetia, Nastia Korkia cu „Short Summer”, si la Cannes, Andrey Zvyagintsev cu „Minotaur”. Pe Lido, lui Khrzhanovsky i se alatura exilatul Victor Kossakovsky, nominalizat la Oscar pentru „Gunda”, al carui documentar „Holly Wood Dust” este proiectat in afara competitiei.
Exodul a inceput dupa februarie 2022, dupa ce multi voci importante ale cinematografiei ruse au parasit tara, construind comunitati de exil de la Tbilisi la Paris, Berlin si Los Angeles. Alexander Rodnyansky, de doua ori nominalizat la Oscar pentru „Leviathan”, prezent la Venetia cu „Place to Be” de Kornél Mundruczó, vorbeste despre doua Rusii: una controlata de regim si una in afara frontierelor geografice. Nascut la Kiev, Rodnyansky a fost condamnat in absentia la 8,5 ani de inchisoare de un tribunal de la Moscova pentru opozitia fata de razboi si spune ca sprijina voci disidente si tineri cineasti rusi. Zvyagintsev, stabilit in Franta, ramane un critic al tarii pe care spune ca nu intentioneaza sa o mai revina, iar „Minotaur”, filmat in Letonia, este un portret aspru al societatii ruse sub Putin.
Pentru alti creatori, mutarea spre Vest a insemnat reinventare. „Butterfly Jam” de Kantemir Balagov a deschis sectiunea Directors’ Fortnight la Cannes, cu Barry Keoghan si Riley Keough intr-o comunitate de imigranti din Newark. Kirill Sokolov a ajuns la Hollywood cu farsa de razbunare „They Will Kill You”, cu Zazie Beetz si Patricia Arquette. Filmul sau „No Looking Back” fusese retras de la Glasgow Film Festival in 2022 din cauza unor finantari provenite partial din regimul Putin. Khrzhanovsky sustine ca implicarea acelor finantatori in proiectul sau s-a incheiat de ani de zile si ca filmul de la Venetia este o productie germana, coprodusa cu Franta si Suedia, fara finantare rusa de sapte ani. Laurent Danielou de la Loco Films, care finanteaza doua lungmetraje ale unor regizori rusi emigrati, rezuma situatia: sunt filmate in Europa, sunt finantate in Europa, nu mai sunt ruse.
