Potrivit Cineuropa, unul dintre principalele evenimente ale celei de-a 33-a ediții a Astra Film Festival a fost premiera mondială a lungmetrajului documentar „Milky Way”, cel mai recent film al lui Dumitru Budrala, fondatorul celui mai longeviv festival de film din România. Proiecția a deschis discuția despre un nou portret al transhumanței, văzut prin viața ciobanului Pătru, a soției sale Maria și a fiului Petrică, care îl însoțește pe tatăl său pe drumul cu sutele de oi.
Filmul pune în centru frumusețea, necesitatea și imanența unei activități care riscă să dispară. Budrala revine pe același subiect după aproape trei decenii, când realizase „On the Road”. În interviu, regizorul spune că transhumanța filmată în anii 1990 nu mai există. Gesturile lui Pătru îi sunt familiare, dar drumurile s-au schimbat. Meseria se învață sezon după sezon, prin apropierea de cineva care știe meseria, până când înveți să citești vremea și starea animalelor. Un film poate păstra mărturia unei lumi, dar nu poate înlocui viața care o face posibilă.
Despre relația dintre alegere și tradiție, Budrala vorbește prin vocea personajelor. Petrică vorbește despre munți și despre onoarea de a fi cioban, iar regizorul îl ia în serios. În același timp, nu se poate vorbi despre alegere ca și cum toți ar avea aceleași oportunități. Ce ai învățat să faci contează, la fel ca lucrurile moștenite și oamenii care depind de tine. Maria rămâne acasă să îngrijească gospodăria, copiii și așteptarea, iar călătoria celor care pleacă este posibilă și datorită ei. Atașamentul unui membru al familiei poate deveni obligația altuia.
Întrebat dacă a căutat să romantizeze viața pastorală, Budrala răspunde că munții sunt frumoși și că privitorul se oprește inițial la peisaj. Pentru cine petrece noaptea acolo, lângă animale, ploaia continuă mult după ce s-a încheiat planul. L-a interesat ce are persoana de făcut în continuare. Răceala, epuizarea și despărțirea fac parte integrantă din viața familiei, la fel ca umorul. „Nu cred că trebuie să dezbraci un film de frumusețea lui pentru a fi onest. Trebuie doar să te asiguri că frumusețea nu ascunde viața persoanei pe care o filmezi.”
Filmul sugerează apropierea sfârșitului transhumanței, în timp ce programul festivalului include o secțiune tematică dedicată inteligenței artificiale. Budrala pornește de la „How to Talk to Lydia?”, unde o voce artificială îi spune unui om ce să facă într-un centru logistic. Faptul că munca epuizantă poate deveni mai ușoară este un plus, dar dacă fiecare mișcare este dictată, rămâne loc de decizie personală. Când Pătru își îngrijește turma, ia decizii posibile tocmai pentru că are în spate o viață de experiență.
Despre generația următoare, Budrala vorbește în contextul programului Astra Film Junior. Îl preocupă presiunea de a reacționa rapid și de a avea mereu un răspuns la o vârstă în care abia înțelegi cine ești, precum și singurătatea din spatele unei vieți foarte conectate la tehnologie și rețele sociale. Cinema nu poate rezolva singur aceste probleme, dar poate oferi un spațiu de discuție fără teste sau judecate. În cadrul Junior, discuția de după proiecție este la fel de importantă ca filmul, iar elevii au nevoie de timp să spună ce au văzut, să asculte și, dacă e nevoie, să-și schimbe părerea.
