Potrivit CVLTARTES, regizorul Andrei Dudea dezvoltă proiectul „În căutarea paradisului pierdut”, o cercetare despre întâlnirea dintre memoria locului, migrația urbană și transformările comunităților rurale din Transilvania. Prin documentar, cercetare antropologică și intervenții comunitare, proiectul pune în discuție identitatea, apartenența și felul în care idealul vieții la sat se confruntă cu experiențele celor care au trăit dintotdeauna acolo.
Dudea explică faptul că temele sale, de la „Atlasul Singurătății” până la „În căutarea paradisului pierdut”, gravitează în jurul ipostazelor vieții, de la singurătate la nevoia de fericire și căutarea unor locuri percepute ca idilice. Titlul proiectului vorbește despre o absență, iar interesul său acoperă atât realitatea satului actual, cât și perspectiva subiectivă a celor care aleg să se mute, întrebările despre așteptări, ceea ce găsesc în realitate și cum se întâlnesc cele două perspective.
Iterația „Sat. Migrație. Intervenție. Film” mută atenția către alte localități față de cercetarea anterioară. Echipa a lucrat în Richiș, Alma Vii, Biertan, Nemșa și, într-o măsură mai mică, Moșna. Documentarea a fost realizată împreună cu antropologii Bogdan Iancu și Monica Stroe și cu studenți de la masteratul de antropologie vizuală de la SNSPA, implicați într-o școală de vară. În Alma Vii au avut loc mese comunitare, expoziții, proiecții de film și ateliere de textile, coordonate de Sandra Reit, respectiv Marlene Herberth și Aurélie Morillas.
Cercetarea a fost structurată în jurul a trei teme mari: migrația, patrimoniul arhitectural și comunitatea. În zonă predomină sate săsești cu biserici fortificate, unele incluse în patrimoniul UNESCO. Un obiectiv declarat a fost să se dea voce locuitorilor vechi și să se prezinte perspectiva lor asupra fenomenului de migrație. Dudea spune că îl interesează mai mult lucrurile care nu se văd sau rămân nespuse, deși recunoaște că timpul limitat a îngreunat surprinderea lor vizuală.
În discuție apar două lumi care folosesc aceleași cuvinte cu sensuri diferite. Locuitorii vechi caută modernizare, confort și o viață mai bună, în timp ce noii veniți caută conservare, restaurare și autenticitate, dorind să păstreze satul așa cum era. Ambele grupuri urmăresc o viață mai bună, dar cu reprezentări diferite, ceea ce generează suprapuneri, conflicte și tensiuni. Imaginea idealizată a satului este fisurată, potrivit regizorului, mai ales prin discuțiile cu locuitorii vechi, iar motivațiile mutării de la oraș includ liniștea, timpul de calitate, senzația de control asupra propriei vieți și dorința unei vieți mai sănătoase.
