Potrivit Variety, Bedford Park, lungmetrajul lui Stephanie Ahn premiat cu U.S. Dramatic Special Jury Award for Debut Feature la Sundance în acest an, are premiera internațională la Toronto Film Festival înainte de lansarea în cinematografele din SUA prin Sony Pictures Classics. În discuția cu publicația, regizoarea și protagoniștii Moon Choi și Son Sukku au explicat parcursul neprevăzut al adaptării unui scenariu semi-autobiografic pe marele ecran.
Filmul urmărește experiența regizoarei ca americană de origine coreeană, tensiunea dintre pasiune și loialitatea familială și modul diferit în care dragostea este exprimată acasă și în afara casei. În centrul poveștii se află Audrey, fizioterapeută cu un spirit combativ reprimat, care se întoarce în suburbiile New Jersey-ului la părinți. Întâlnirea cu Eli, un adopție coreean-american, într-un context nefavorabil, devine o relație care îi redefinește pe amândoi.
Moon Choi a audiționat pentru rolul Audrey acum șapte ani, primind întregul scenariu înainte de probă și citindu-l într-o singură ședință. Producția a fost cel mai lung așteptată din cariera actriței, amenințată de pandemie, de grevele de la Hollywood și de lipsa finanțării. Ea a fost distribuită la 31 de ani și a filmat la 37, o evoluție pe care o descrie ca o îmbătrânire alături de personaj și care i-a schimbat înțelegerea scenelor.
Scenariul a rămas punctul fix al proiectului, dar s-a transformat de-a lungul anilor de la dramă familială spre poveste de dragoste. Ahn a dorit să evite formula tradițională și să facă întâlnirea inevitabilă, dar nu previzibilă. Filmul subvertește așteptările prin spații comune în care mințile personajelor rămân distante. Un moment central este scena din mașină, pe coloana sonoră Rocky, unde Eli dansează iar Audrey ajunge la lacrimi după ce ascultă cu adevărat.
Distribuirea lui Eli a fost dificilă. Rolul fusese scris inițial pentru un actor american caucazian. Son Sukku, prieten și coleg de 15 ani cu Moon Choi, a fost propus de actriță. Fama sa în Coreea a deblocat finanțarea de la Hyundai și a marcat a cincea colaborare a celor doi. Ahn recunoaște reticența inițială față de schimbarea etniei personajului și concluzionează că nu poți ști niciodată ce poate îmbunătăți un film.
Cu un trecut de editor pe filme precum Winter’s Bone din 2010 și My Old Lady din 2014, Ahn a abordat filmarea gândind deja montajul. A construit povestea prin relația dintre scene scurte, nu printr-o singură secvență. Această structură permite abordarea temelor legate de bunătate, violență și iubire în familie și căutarea identității, cu mesajul final formulat de Choi: în fond, este o poveste de dragoste cu sinele.
