Documentarul „Amílcar” al regizorului Miguel Eek a fost proiectat la Evolution Mallorca International Film Festival, potrivit Cineuropa. Înainte de această prezentare, filmul despre liderul revoluționar Amílcar Cabral, figură centrală a mișcării de independență din Guineea-Bissau și Capul Verde, a fost văzut la IDFA, unde a primit Premiul pentru Contribuție Artistică Remarcabilă în secțiunea Envision, precum și la MoMA din New York, CPH:DOX, Thessaloniki și la încă 50 de festivaluri.
În interviul publicat de Cineuropa cu ocazia proiecției de la Mallorca, Eek explică cum a ajuns la subiect în 2012, în timpul unei călătorii în Capul Verde. L-a surprins prezența puternică a lui Cabral în spațiul public local, în contrast cu aproape absența sa din istoria predată. Regizorul spune că l-a fascinat combinația de roluri într-o singură persoană: agronom capabil să citească un teritoriu prin ceea ce se cultivă acolo, poet și lider politic cu o claritate care l-a făcut să creadă din nou în politică.
Povestea a cerut patru ani de cercetare. Eek a intervievat peste 50 de persoane din cercul lui Cabral, material care nu a intrat în montajul final, dar care l-a ajutat să-l cunoască. Un moment decisiv a fost descoperirea scrisorilor către cele două soții, care au arătat un om urmărit din interior, prin afecțiuni, îndoieli și ambiții. Regizorul vorbește deschis despre poziția sa de cineast spaniol alb, care realizează un film finanțat în mare parte în Europa, o contradicție pe care o simte prezentă în lungmetraj.
Arhiva a fost piesa centrală a construcției. Echipa a lucrat cu materiale dispersate, de la imagini de propagandă colonială portugheză la filme ale revoluției guineene, plus scrisori și rapoarte ale poliției politice portugheze. Întrebarea a fost ce se face cu imaginile filmate pentru a justifica dominația colonială. Soluția a fost plasarea lor alături de scrierile lui Cabral și de imagini ale luptei, pentru a arăta cine privea și din ce perspectivă. Jumătate din materialul folosit în film a fost filmat de echipa lui Eek, alături de directorul de imagine João Pedro Plácido, pe 16 mm. Imaginile ilustrează un fel de jurnal imaginar al lui Cabral: peisaje, gesturi și detalii care dau substanță fizică scrisorilor și poeziilor. Scopul a fost ca aceste cadre să respire alături de arhivă, astfel încât trecerea între epoci să devină greu de delimitat.
Proiectul a fost dezvoltat ca coproducție internațională cu sprijinul EURODOC. La Mosaic, filmul a fost asamblat cu LX Filmes din Portugalia și Les Docs du Nord din Franța, cu Korikaxoru din Capul Verde și Sisyfos din Suedia ca producători asociați. Eek explică faptul că deplasările, arhiva și filmarea pe 16 mm au făcut imposibilă finanțarea dintr-o singură țară, iar Portugalia și Capul Verde erau legate intrinsec de poveste. Printre ideile lui Cabral considerate încă necesare se numără convingerea că cultura este o formă de rezistență și insistența pe onestitate politică, refuzul victoriilor ușoare și al înșelării publicului în numele unui efort colectiv.
