Cristian Mungiu vorbește despre „Fjord”, lungmetrajul care a câștigat Palme d’Or la Cannes și a devenit subiect de dezbatere în Europa, potrivit The Guardian. În interviu, regizorul român explică cum filmul său despre o familie evanghelică româno-norvegiană a fost construit ca un test Rorschach, menit să pună în discuție atât liberalismul dogmatic, cât și autoritarismul disciplinar, fără a oferi răspunsuri clare despre cine are dreptate.
Povestea urmărește cuplul Mihai și Lisbet Gheorghiu, un inginer român și o asistentă medicală norvegiană cu cinci copii mici, care se mută din București în Norvegia. Familia, creștină evanghelică, este primită cu deschidere de localnici, dar ciocnirea de valori apare rapid. În vecinătate se află directorul de școală Mats, avocata Mia și fiica lor adolescentă rebelă, Noora. Filmul nu explică în mod explicit, de pildă, cum apare vânătaia de pe spatele fetei Elia, lăsând spectatorului spațiu pentru interpretare.
Mungiu face legătura între „Fjord” și o întâlnire din 2013 de la Bruxelles, când a făcut parte dintr-o delegație de autori europeni care l-au văzut pe José Manuel Barroso pentru a proteja industria cinematografică de acordurile comerciale. Atunci se vorbea despre riscul „Europudding”, al coproducțiilor omogenizate. „Fjord” este însă o coproducție internațională de acest tip: filmat în Norvegia, montat în România, sunetul proiectat în Finlanda și mixat în Danemarca. Este primul său film în limba engleză și primul cu actori de primă mărime nominalizați la Oscar, Sebastian Stan și Renate Reinsve. Regizorul recunoaște că finanțarea a dictat această structură și spune că nu este un mare fan al sistemului.
Stilistic, filmul păstrează marca noului val românesc: un ritm care face ca spectatorul să trăiască întâmplările aproape în timp real și o renunțare la editări manipulative sau prim-planuri care ar forța o identificare. Mungiu spune că în ultimele decenii s-au făcut prea multe povești care confirmă că publicul se află pe partea bună, în care autorul îl ia de mână și îi spune cine sunt „băieții buni” și cine sunt „băieții răi”. „Fjord” refuză această claritate.
Premiul de la Cannes îl plasează pe Mungiu alături de regizori care au câștigat Palme d’Or de două ori, precum Michael Haneke, Francis Ford Coppola și Ken Loach. În Norvegia reacțiile au fost în general pozitive, iar nici autoritatea pentru protecția copilului, Barnevernet, nu a văzut în film o critică la adresa societății norvegiene. În România, unii critici au considerat că pelicula este prea indulgentă cu pedepsirea corporală. În Franța, David Fonseca în Le Rayon Vert a reproșat o reprezentare „proto-nazistă” a funcționarilor de protecție și a afirmat că Mungiu alege în mod constant părți. Regizorul răspunde că vine dintr-o societate autoritară și vrea să evite situația în care cineva știe mai bine decât ceilalți ce este bun pentru ei.
La box office, „Fjord” a ajuns pe primul loc în Norvegia în ziua de deschidere, depășind „The Odyssey” al lui Christopher Nolan. Mungiu comentează și scena în care o fată din familie este avertizată că sexualitatea este bilet de intrare în iad, spunând că după ani de încercări de a face lumea mai liberală s-ar putea fi exagerat în unele zone și că oamenii au nevoie de timp.
