Diego Luna este la Festivalul de Film de la San Sebastián cu cel mai recent proiect regizat, „Ashes”, și vorbește despre diferența dintre un tur de festival cu un film independent și munca pe producții de mare anvergură precum „Andor”. Potrivit Variety, actorul devenit regizor a jucat rolul titular în spin-off-ul „Star Wars” de pe Disney+, încheiat cu al doilea sezon anul trecut, și a primit două nominalizări la Globurile de Aur pentru cel mai bun actor.
În discuție, Luna a spus că provocările de pe platou sunt similare indiferent de dimensiunea producției, însă ceea ce definește un proiect este dacă acesta susține un punct de vedere clar. El a făcut distincția între un cinema care are o viziune și un cinema care caută doar să mulțumească și care, în general, nu permite echipei să fie ceea ce vrea să fie. Regizorul spune că lucrează intens pentru ca „Ashes” să fie văzut și ca publicul să meargă în săli pentru film. În cazul „Star Wars”, mecanismul este invers: atenția devine afecțiune și un sentiment de companie care traversează generații. Experiența, a spus el, nu se compară cu nimic altceva și este puțin probabil să se repete.
„Ashes” a avut premiera la Festivalul de la Cannes în acest an. Lungmetrajul este adaptat după un roman de Brenda Navarro și urmărește-o pe Lucila, în vârstă de 21 de ani, interpretată de Anna Díaz, și pe fratele ei Diego, jucat de Sergio Bautista, care încearcă să se adapteze la viața din Madrid. Mama lor, interpretată de Adriana Paz, s-a mutat în oraș cu ani în urmă în căutarea unui loc de muncă mai bun, lăsându-și copiii cu sentimente de abandon și resentiment. Luna a explicat la Variety Lounge luna trecută că a făcut filmul pentru a aduce în față o altă perspectivă asupra imigrației, subliniind că atunci când vorbim despre migranți nu ne gândim la ceea ce au lăsat în urmă.
Întrebat despre retorica tensionată din jurul subiectului, inclusiv despre politica de intensificare a ICE de către Trump și conflictele din jurul Ceutei din Spania, Luna a spus că întrebarea ar fi fost relevantă acum zece ani și va rămâne relevantă peste un deceniu. Povestea continuă, a adăugat el, pentru că tot mai mulți oameni se vor deplasa din motive de violență, mobilitate economică și criză climatică. Problema, în opinia sa, ține de modul în care îi primim pe cei care se mută și de cum îi primim. El a vorbit despre curiozitate ca punct de plecare pentru înțelegere și a descris o dilemă a Mexicului său natal: se cere mult pentru migranții mexicani care trec spre nord, dar țara nu este cea mai bună versiune a sa în primirea migranților din sud, din America Centrală.
La o întrebare a unui student mexican de film despre dacă tinerii regizori ar trebui să lucreze în engleză sau să rămână fideli rădăcinilor vorbitoare de spaniolă, Luna a spus că filmarea în spaniolă oferă o libertate specială. Nu trebuie să te muți pentru ca poveștile tale să circule, a spus el, menționând că se află în Spania prezentând un film mexican, la fel cum Pablo Larraín, chilian, prezintă un film argentinian. Poți rămâne cine ești și filmele tale au șansa să călătorească și să se conecteze cu publicul.
